Fluxuri de Trezorerie

Importanţa fluxurilor nete de trezorerie (cash-flow) în diagnosticul financiar este dată de faptul că întreprinderile pot să înregistreze profit, dar să nu dispună de lichidităţi sau să înregistreze pierdere şi să dispună de lichidităţi.

Sursa de informaţii pentru analiză, în cazul întreprinderilor din România, este ”Situaţia fluxurilor de trezorerie”, care este întocmită conform IAS 7.

Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă sursa de provenienţă a lichidităţilor şi modul de folosire a acestora, precum şi cauzele modificării lor.

Sursele de informaţii pentru analiza fluxurilor de trezorerie sunt: bilanţul contabil şi Contul de profit şi pierdere. În bilanţul contabil se regăseşte soldul lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi la sfârşitul unui exerciţiu financiar.

Contul de profit şi pierdere prezintă informaţii privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele aferente diferitelor activităţi – exploatare, financiară şi extraordinară, care reprezintă sursele şi utilizările lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi (ca sume potenţiale).

Fluxul net total de lichidităţi se poate descompune din punct de vedere funcţional: din activităţi de exploatare, din activităţi de investiţii şi din activităţi de finanţare.

Fluxurile de trezorerie din activităţi de exploatare

Fluxul net de trezorerie generat din activităţile de exploatare este esenţial, de mărimea sa depinzând capacitatea firmei de a genera lichidităţile necesare pentru acordarea de dividende, realizarea de noi investiţii, rambursarea îmrpumuturilor şi a ratelor de leasing financiar etc.

Fluxul net de trezorerie din exploatare poate fi determinat prin metoda directă şi metoda indirectă.

1.1. Metoda directă

Potrivit metodei directe fluxul net de trezorerie din exploatare (FNTE) se stabileşte ca diferenţă între fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi aferente exploatării.

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS7 recomandă utilizarea metodei directe, pentru că este mai uşor de înţeles de către utilizatorii de informaţii financiare, în special de investitori. De asemenea, pe baza informaţiilor furnizate de metoda directă, se pot realiza estimări ale fluxurilor viitoare de trezorerie.

Fluxul net de trezorerie prin metoda directă se poate calcula astfel:

1. Încasări din vânzarea de bunuri (mărfuri, produse finite etc.),

execuţia de lucrări şi prestările de servicii;

2. Încasări totale din redevenţe, onorarii, comisioane;

3. Încasări totale din activităţi propriu-zise de exploatare(1+2);

4. Plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii;

5. Plăţi către salariaţi şi în numele acestora;

6. Plăţi privind impozitele, inclusiv impozitul pe profit;

7. Plăţi privind dobânzile;

8. Plăţi totale din activităţi propriu-zise de exploatare (4+5+6+7);

9. Flux net de trezorerie din activităţi propriu-zise de exploatare

(3-8);

10. Încasări din operaţiile extraordinare;

11. Plăţi privind operaţiile extraordinare;

12. Flux net de trezorerie din operaţii extraordinare (10-11);

13. FLUX NET DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE (9+12).

În scopul realizării analizei fluxurilor de trezorerie se pot determina următorii indicatori:

a) ponderea încasărilor pe tipuri de activităţi în cadrul încasărilor totale din activitatea propriu-zisă din exploatare;

b) ponderea plăţilor pe categorii de beneficiari în cadrul fluxului total de plăţi din activitatea propriu-zisă de exploatare;

c) raportul plăţi/încasări;

d) raportul dintre fluxul net pozitiv de trezorerie şi încasările totale;

e) raportul dintre fluxul net de trezorerie negativ şi plăţile totale