IAS 18

Acest standard descrie tratamentul contabil al veniturilor din activităţile

curente.

În Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare,

veniturile sunt definite drept majorări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul exerciţiului financiar în urma intrărilor sau a măririi valorii activelor ori a diminuării obligaţiilor, care duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele provenite din contribuţii de la deţinătorii de capital. Veniturile includ atât venituri din activitatea curentă cât şi câştiguri.

Venitul din activităţile curente este fluxul brut de beneficii economice dintr-un exerciţiu financiar, primit de o întreprindere în cursul activităţilor obişnuite ale acesteia, atunci când acest flux se materializează prin creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât creşterile datorate contribuţiilor din partea participanţilor la capital.

Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice (similare veniturilor).

În contabilizarea veniturilor este importantă determinarea momentului la

care trebuie recunoscut un venit. Venitul este recunoscut atunci când există probabilitatea ca societăţii să îi revină în viitor anumite beneficii economice şi când aceste beneficii pot fi evaluate cu credibilitate.

Aria de aplicabilitate

Acest standard trebuie aplicat la contabilizarea veniturilor provenite din

următoarele operaţiuni sau evenimente:

a) vânzarea bunurilor;

b) prestarea serviciilor;

c) utilizarea de către alţii a activelor societăţii, care generează venituri sub formă de dobânzi, redevenţe si dividende.

Standardul nu se ocupă de veniturile rezultate din:

- sumele colectate în numele unor terţe părţi (de exemplu, TVA);

- venitul aferent contractelor de leasing (IAS 17);

- investiţiile contabilizate prin punere în echivalenţă (IAS 28);

- contractele de asigurări (IFRS 4);

- modificările valorii juste a activelor şi datoriilor financiare (IAS 39);

- recunoaşterea iniţială şi modificările valorii juste a activelor biologice (IAS 41).

Evaluarea veniturilor

Principiul de bază în evaluare susţinut de standard este valoarea justă a

mijlocului de plată primit sau de primit.

Valoarea justă este suma la care se poate tranzacţiona un activ sau

deconta o datorie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, iar preţul fixat este determinat obiectiv.

Mijlocul de plată este de regulă numerarul sau echivalent de numerar,

iar suma veniturilor este dată de suma numerarului sau echivalentului de numerar primit sau de primit. În cazul în care intrarea de numerar sau echivalent de numerar este amânată, valoarea justă a mijlocului de plată poate fi mai mică decât suma nominală a numerarului primit sau de primit.

În vederea eliminării acestui fapt, pe bază de acorduri între vânzător şi

cumpărător (cu caracter de tranzacţie financiară), valoarea justă a mijlocului de plată va fi determinată prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor, utilizând în acest scop rata dobânzii aferente perioadei respective.

Diferenţa dintre valoarea justă la data recunoaşterii venitului şi suma

nominală a mijlocului de plată este recunoscută ca venit din dobânzi (venit financiar).