IAS 20

Cap 1. Aria de aplicabilitate

Standardul Internaţional de Contabilitate a intrat în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor, începând de la 1 ianuarie 1984.

IAS se aplică:

- în contabilitatea şi prezentarea subvenţiilor guvernamentale;

- în prezentarea altor forme de asistenţă guvernamentală.

IAS nu opereaza cu:

a)problemele speciale ce apar în contabilitatea subvenţiilor guvernamentale în situaţiile financiare ce reflectă efectele modificării preţurilor sau în informaţiile suplimentare de natură similară;

b)asistenţa guvernamentală care este acordată unei întreprinderi sub formă de beneficii ce sunt disponibile în determinarea profitului impozabil sau care sunt determinate ori limitate pe baza datoriei privind impozitul pe profit;

c)participarea guvernului la conducerea unei întreprinderi;

d)subvenţiile guvernamentale acoperite de IAS 41, agricultura;

Cap 2. Definiţii

Subvenţiile guvernamentale reprezintă asistenţa acordată de guvern sub forma unor transferuri de resurse către o întreprindere în scopul respectării, în trecut sau în viitor, a anumitor condiţii referitoare la activitatea de exploatare a acestei întreprinderi.

Subvenţiile guvernamentale sunt, uneori, denumite în alte moduri, cum ar fi subsidii, donaţii ( alocaţii ) sau recompense.

Subvenţiile guvernamentale, inclusiv cele nemonetare, la valoare justă nu se recunosc, până când nu există suficientă siguranţă că:

oîntreprinderea va respecta condiţiile ataşate acordării lor;

osubvenţiile vor fi primate.

În IAS 20 sunt prezentate două abordări pentru subvenţiile guvernamentale:

o abordare din punct de vedere al capitalului ( sau abordarea bilanţieră ), potrivit căreia o subvenţie este creditată direct interesului acţionarilor;

o abordare din punct de vedere al venitului ( sau abordarea pe baza de rezultat), sub incidenţa careia o subvenţie este inclusă în venit de-a lungul uneia sau mai multor perioade contabile;

Subvenţiile guvernamentale se recunosc, pe o baza sistematică, drept venit pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează a le compensa.Aceste subvenţii nu trebuie creditate direct în conturile de capital şi rezerve.

Motivaţia pentru prima abordare ( cea din punct de vedere al capitalului ) constă în faptul că:

- subvenţiile guvernamentale sunt procedee financiare şi ca atare trebuie operate în bilanţ, mai degrabă decât trecute în contul de profit şi pierdere ( 121 ) pentru a compensa elementele de cheltuieli pe care le-au finanţat şi, nefiind rambursabile, aceste subvenţii trebuie creditate direct acţionarilor;

- este nepotrivit a se recunoaşte subvenţia guvernamentală în contul de profit şi pierdere ( 121 ) din moment ce ele nu sunt câştigate, ele reprezentând un stimulant acordat de guvern fără costuri aferente.

Argumentele în favaoarea abordării din punct de vedere al venitului:

- din moment ce subvenţiile guvernamentale reprezintă intrări de la o sursă, alta decât acţionarii, ele nu trebuie atribuite direct intereselor acestora, dar trebuie recunoscute ca venit în perioadele corespunzătoare;

- întreprinderea le câştigă îndeplinind condiţiile cerute şi obligaţiile de realizat. Prin urmare, ele trebuie recunoscute ca venit şi adaptate la costurile asociate, pe care subvenţia intenţionează să le compenseze;

- cum venitul şi alte impozite sunt contabilizate, este logic să se opereze în contul de profit şi pierdere ( 121 ) şi cu subvenţiile guvernamentale.

Norma IAS 20 pledează pentru cea de a doua abordare, solicitând contabilizarea subvenţiilor guvernamentale în contul de profit şi pierdere ( 121 ).

Cap 3. Clasificarea subvenţiilor guvernamentale

IAS 20 clasifică subvenţiile guvernamentale sub forma:

a)subvenţiilor aferente activelor

b)subvenţiilor aferente veniturilor

c)împrumuturilor nerambursabile.

Subvenţii aferente activelor

Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii guvernamentale, pentru acordarea cărora, principala condiţie este ca întreprinderea beneficiară să achiziţioneze sau să construiască active pe termen lung.

Pot exista şi condiţii care să restricţioneze tipul sau amplasarea activelor, precum şi perioadele în care acestea urmează a fi achiziţionate sau deţinute.

Subvenţiile guvernamentale pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă se prezintă în bilanţ fie ca venit amânat, fie prin deducerea subvenţiei pentru obţinerea valorii contabile a activului.

Sunt considerate drept alternative acceptabile două metode de întocmire a situaţiilor financiare ale subvenţiilor legate de active:

- una din metode stabileşte subvenţia drept venit amânat care este recunoscut ca venit pe o bază sistematica şi raţională de-a lungul perioadei de viaţă utilă a activului;

- cealalta metodă deduce subvenţia pentru a se obţine valoarea contabilă a activului. Subvenţia este recunoscută drept venit de-a lungul ciclului de viaţă al activului amortizabil prin deducerea cheltuielii cu amortizarea;