Indicii bursieri - utilitatea pe piața de capital

1. Notiuni generale

In economie sau in finante, un indice al preturilor sau un indice bursier, reprezinta un indicator global al unei activitati, al performantei sau al unei evolutii in general. De exemplu, indicele preturilor de consum este un cos valoric format din: preturile bunurilor de larg consum utilizate de populatie, calculat periodic, care se substituie nivelului inflatiei dintr-o anumita tara.

Indicii bursieri exprima evolutia cursului valorilor mobiliare pe o anumita piata bursiera, oferind o imagine pietei respective, intr-un anumit moment.

Semnificatia indicilor bursieri rezulta din capacitatea acestora de a masura performantele pietei in ansamblu, sau numai ale unui segment al acesteia.

Un indice bursier nu este decat o colectie de actiuni listate la bursa, si reflecta statistic valoarea componentelor sale. Este folosit ca si indicator pentru a pune in relevanta caracteristicile actiunilor componente, care au in comun diferite similaritati: faptul ca se tranzactioneaza pe aceeasi bursa, ca fac parte dintr-un anumit sector economic de activitate sau ca au aceeasi clasa de capitalizare bursiera.

In concluzie, un indice bursier este un indicator menit sa reflecte sctimbarile valorice ale unui grup specific de actiuni. Claritatea cu care un indice bursier urmeaza piata actiunilor depinde de structura actiunilor, de compozitie (procentul detinut de o actiune in totalul indicelui) si de metoda de calcul.

2. Caracteristicile si clasificarea indicilor bursieri

Indicii bursieri se impart in mai multe categorii structurate dupa:

a) valorile mobiliare in raport cu care se construiesc , sunt :

- indici bursieri pentru actiuni;

- indici bursieri pentru obligatiuni;

- indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale si alte instrumente financiare.

Indicii pentru actiuni detin cea mai mare pondere in aproape toate tarile lumii, dintrea acestia facand parte: Dow Jones Industial Average, Standard & Poor’s 500 si Nasdaq 100 (SUA), indicii FS-SE (Marea Britanie), DAX (Germania), Nikkei si Topix

(Japonia), CAC-40 (Franta), BET, BET-C, BET-FI si RAQ (Romania).

b) in functie de modul de calcul, indicii bursieri pentru actiuni se impart in :

- indici din prima generatie, ce cuprind actiuni ai caror emitenti apartin aceluiasi domeniu de activitate, detinand o capacitate de informare limitata. Reprezentativitatea lor era mai putin importanta pe piata bursiera, ca urmare a unor metode de calcul bazate numai pe medii ponderate, fara sa fie adaptate la conditiile si factorii de influenta, cat si prin nivelul scazut al valorilor mobiliare cuprinse in structura lor;

- indici din a doua generatie, denumiti si indici compoziti (New York–NYSE, Londra –FTSE–100, Japonia–TOPIX). Indicii din generatia a doua cuprind un numar mai mare de firme sau chiar toate firmele cotate din domenii de activitate diferite, ajungand pana la institutii bancare si institutii de asigurari.

Cei mai tranzactionati indici bursieri sunt cei compoziti, care includ cele mai puternice companii de pe cea mai mare piata bursiera din tara respectiva.

c) in functie de gradul de cuprindere, exista :

- indici generali de piata, care cuprind actiuni apartinand mai multor domenii de activitate, cautand sa exprime cat mai bine structura pietei respective si evolutia economiei in ansamblu. Printre cei mai cunoscuti indici de acest tip se numara Nasdaq-100, CAC-40, FT-SE Actuaries 100, DAX, BET-C;

- indici sectoriali, care reflecta evolutia unui singur sector al economiei: industria extractiva, alimentara, transporturi, constructii, publicitate, utilitati publice etc.

d) in functie de intervalul la care sunt calculati, se impart in :

- indici calculati in timp real, de obicei la intervale cuprinse intre 15 secunde si un minut;

- indici calculati doar la sfarsitul zilei de tranzactionare.

e) dupa apartenta valorilor mobiliare care intra in calculul indicilor uneia sau mai multor piete de capital, se deosebesc :

- indici ce cuprind in portofoliul lor actiuni cotate pe o singura piata bursiera, fie ale unor firme autohtone, fie ale unor firme straine cotate si pe piata respectiva;

- indici mondiali, care iau in calcul actiuni ce coteaza pe diverse piete ale lumii si care au criterii suplimentare referitoare la tarile care intra in calcul, pe langa cele stabilite pentru un titlu individual.