Influența contabilității creative asupra întocmirii și prezentării situațiilor financiare anuale

Definirea conceptului de contabilitate creativa

Contabilitatea a fost calificata ca: “arta de a truca un bilant"; "arta de a calcula beneficiile"; "arta de a prezenta un bilant", "arta de a pune banii deoparte".

Conceptul de contabilitate creativă se utilizează, de regulă, pentru a descrie procesul prin care profesionistii contabili isi folosesc cunostintele in scopul manipulării cifrelor incluse in conturile anuale.

În literatura de specialitate au fost formulate o serie de definitii conferitecontabilitatii creative:

• "ansamblul tehnicilor, optiunilor si libertatilor lasate de textele contabile care, fara a se îndeparta de la norme si de la exigentele contabile, permit conducatorilor de întreprinderi posibilitatea de a jongla rezultatul sau de a modifica aspectul documentelor contabile de sinteza".

• "un ansamblu de procedee vizând modificarea nivelului rezultatului (crestere sau reducere) sau a prezentarii situatiilor financiare, fara ca aceste obiective sa se excluda mutual".

• "o maniera de utilizare a regulilor, însa flexibilitatea si imprecizia acestor reguli fac ca situatiile financiare sa fie diferite de cele care ar fi rezultat prin respectarea stricta a regulilor".

• "instrument de ameliorare a conturilor anuale, un suport si o consecinta a ingineriei financiare si fiscale".

• "tehnica de prezentare a conturilor anuale ale societatilor, permitând afisarea unei imagini mai favorabile a rezultatelor si bilantului".

• "transformarea "cifrelor contabile" din ceea ce sunt ele de fapt în ceea ce preparatorii doresc, pentru a obtine avantaje din regulile existente sau din ignorarea unora sau a tuturora".

B. Colasse aminteste ca sub conceptul de contabilitate creativa sau "imaginativa" se desemneaza "practicile de informare contabila adesea la limita legalitatii a anumitor întreprinderi care "jucându-se" cu reglementarea si normalizarea, cauta sa "înfrumuseteze" imaginea pe care le-o confera contabilitatea situatiilor si performantelor economice si financiare".

Din aceste definitii decurg urmatoarele concluzii:

a) în primul rând, contabilitatea creativa are ca obiect modificarea prezentarii conturilor, în mod esential în vederea ameliorarii, dar câteodata si în vederea "deteriorarii", mai ales atunci când este vorba de minimizarea rezulatului, spre exemplu pentru a eluda anumite exigente fiscale.

b) în al doilea rând, interesul se manifesta în egala masura atât pentru întreprindere, cât si pentru conducatorul ei. La nivelul întreprinderii, contabilitatea creativa vizeaza în principal minimizarea sarcinii de impozit, reducerea vizibilitatii politice si a constrângerilor financiare externe. La nivelul conducatorului, ea poate avea ca obiectiv cresterea remunerarii sale, prevenirea unor "raiduri" bursiere, sau de a permite o mai buna comunicare cu actionarii.

Contabilitatea creativă nu incalcă legea si normele contabile. Ea respectă litera, dar, evident, nu si spiritul acestora.

Potrivit teoreticienilor contabilitatea creativa are un caracter negativ, si este din ce in ce mai raspandita.

Factori care au generat nevoia de creativitate contabila

Printre factorii care permit proliferarea fenomenelor de contabilitate creativa putem aminti:

• acuitatea concurentei într-un context de criza;

• factori de conjunctura: degradarea rezultatelor si a situatiei financiare;

• nevoia de finantare: fonduri proprii insuficiente, necesitatea de a respecta anumiti indicatori (rata îndatorarii, rezultatul pe actiune);

• presiunea crescuta asupra întreprinderilor în vederea comunicarii rezultatelor "înfrumusetate", venita mai ales din partea investitorilor si analistilor; dorinta de a asigura un curs stabil la lansarea societatilor private în dorinta de a fi cotate.

• Alti factori: insuficienta normelor contabile, eterogenitatea referentialelor si armonizarea în curs care se traduce prin spatiu de libertate si de decizii lasate de catre fiecare organism normalizator.