Istoria Contabilității

Contabilitatea este o ştiinţă şi un important domeniu al practicii sociale. Ca ştiinţă, contabilitatea a evoluat şi s-a impus tot mai mult în practică prin funcţiile sale, inspirând încredere în acţiunile viitoare.

O caracterizare sintetică şi deosebit de expresivă cu privire la valenţele funcţionale alecontabilităţii ne-a lăsat, cu 75 de ani în urmă, cunoscutul om de ştiinţă J.Fr. Schär, scriind ca motto la lucrarea sa Buchhaltung und Bilanz următoarele:"Contabilitatea este judecătorul nepărtinitor al trecutului,ghidul necesar al prezentului şi consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere".

În ultimii ani, gândirea contabilă pe plan mondial se îndreaptă spre creşterea gradului de conceptualizare atât prin perfecţionarea principiilor teoretice fundamentale, cât şi prin modernizarea aparatului său metodologic, cu finalitate în extinderea funcţiilor contabilităţii în gestiunea şi valorificarea patrimoniului întreprinderilor şi pentru realizarea contabilităţii naţionale.

Caracterul universal al contabilităţii motivează prezenţa disciplinelor de contabilitate ca obiect principal de studiu la toate specializările şcolilor, colegiilor şi facultăţilor cu profil economic, precum şi în programele de învăţământ ale facultăţilor de alt profil,cum sunt: drept, inginerie, agronomie, informatică şi altele.

Contabiliatea satisface necesităţile de informare dar îndeplineşte şi o funcţie de control gestionar.Această funcţie are ca scop apărarea integrităţii patrimoniului agentului economic privat sau de stat.Economiştii şi contemporanii consideră contabilitatea ca fiind o creaţie foarte valoroasă şi folosirea spiritului omenesc, izvorâtă din acelaşi spirit ca şi sistemele lui Newton sau Galilei ori ca teoriile lui Lavoisier,Mendeleev sau Darwin.Contabilitatea a fost bine apreciată şi de poeţi. Astfel, Goethe a studiat contabilitatea fiind impresionat de metoda şi utilitatea acesteia.

Contabilitatea-prin metoda şi obiectul său- cuprinde elemente de input-output încă de la apariţia şi folosirea contului, deci cu peste 450 ani înainte ca Leontieff să fi formulat modelul matematic al balanţei legăturilor dintre ramuri.Tocmai pe aceste elemente se bazează teoria contabilităţii căreia îi este propriu calculul matricial ce caracterizează orice balanţă de verificare şah.Contabilitatea modernă realizează şi calcule de sinteză,comparative,previzionale etc, care oferă o mulţime de informaţii de neobţinut pe alte căi.

Totuşi contabilitatea nu trebuie confundată cu tehnica sa de lucru.Astfel, putem spune că aceasta are o istorie multiseculară, ce trebuie cunoscută pentru a stabili împrejurările apariţiei şi dezvoltării contabilităţii pe parcursul timpului.

Studierea contabilităţii ca ştiinţă presupune studierea pe bază de documente a originii şi stadiilor de dezvoltare a acesteia,de la primele însemnări contabile şi până la contabilitatea actuală.Studiind trecutul ei, se constată că în toate orânduirile sociale s-a simţit nevoia folosirii contabilităţii pentru a evidenţia, sistematiza, controla, analiza şi interpreta fenomenele legate de activitatea economică a societăţii omeneşti, devenind indispensabilă pentru întreprinere.

Astăzi, prin mecanizarea şi automatizarea lucrărilor de contabilitate, tehnica contabilă a ajuns în unele ţări la un nivel înalt de perfecţionare.Tehnica contabilă îşi depăşeşte acum rolul său stabilit de secole, care era acela de a produce documente de închiriere a unei perioade de gestiune.Ea a devenit actualmente o tehnică largă de culegere şi tratare a informaţiei care a ştiut să se detaşeze de trecut şi care se străduieşte, datorită metodelor ştiinţifice, să reflecte evoluţia viitoare a activităţii economice.

Caracterul dinamic al sistemului de producţie şi comercial din întreprindere imprimă aceeaşi trăsătură şi sistemului contabil care îl reflectă.Astfel,contabilitatea este concepută ca un sistem global al unei întreprinderi, care intră în relaţii cu mediul înconjurător, primind informaţii din afară pe care le transmite conducerii pentru a interveni şi a lua deciziile necesare reglării activităţii întreprinderii.

APARIŢIA PRIMELOR LUCRĂRI DE CONTABILITATE

Primele însemnări s-au fãcut în forme rudimentare ( crestãturi pe copaci , funii înnodate , etc.) şi au apãrut încã din antichitate , însã ele nu pot fi considerate înregistrãri contabile Totuşi ele pot fi considerate drept primele încercãri ale evidenţei economice şi nu ale ştiinţei contabilitãţii , care au apãrut mult mai târziu

Urmare a cãderii Imperiului Roman şi a nãvãlirilor barbare , viaţa economicã intrase în regres , fapt ce a împietat dezvoltarea evidenţei În prima jumãtate a Evului Mediu cetãţile se refac într-un ritm lent , caracteristic orânduirii feudale Nu acelaşi lucru se poate afirma pentru a doua jumãtate a Evului Mediu , când are loc o renaştere a cetãţilor italiene – Florenţa , Genova , Veneţia , Pisa , etc. – care aveau legãturi comerciale puternice cu oraşe europene , din Africa de Nord , India şi China

Acest lucru i-a determinat pe comercianţi şi bancheri sã ţinã evidenţe care sã reflecte rezultatele activitãţii desfãşurate , drepturile şi obligaţiile lor Aceste evidenţe se ţineau cu ajutorul registrelor comerciale , apãrând astfel prima formã de contabilitate şi anume forma evidenţei negustoreşti şi bancare Înlocuirea cifrelor romane cu cele arabe în oraşele italiene constituie baza dezvoltãrii calculului şi evidenţei contabile În acest sens , lucrarea “Liber abaci” a lui Leonardo Pisano , publicatã în 1202 , cuprinde calcule şi aplicaţii practice privind viaţa comercialã a oraşelor italiene Studiul contabil era cunoscut ca parte integrantã a studiului aritmeticii , fapt ce a fãcut ca , pe nedrept , Leonardo Pisano sã fie considerat pãrintele contabilitãţii

Începuturile contabilitãţii sunt legate de înregistrãrile din registrele contabile Cel mai vechi registru de contabilitate dublã , menţionat în literatura de specialitate italianã , este cel al cetãţii Genova , datând din anul 1340 În arhive se preciza cã în multe cetãţi italiene comercianţii şi bancherii aveau obligaţia de a ţine registre , încã din anul 1200. Astfel , registrele din secolele al XIII – lea şi al XIV – lea sunt registre ce conţin însemnãri personale ale bancherilor şi comercianţilor Din acest motiv ele sunt considerate ca simple memoriale Începând cu secolul al XV – lea apar registre în care însemnãrile se fac sistematic dupã anumite reguli specifice contabilitãţii

Prima lucrare în care sunt precizate registrele contabile şi regulile de ţinere a acestora apare în 1573 , având ca autor pe Benedetto Catrugli , fiind intitulatã “Della mercatura e del marcante perfetto” Aceasta a fost tradusã în limba francezã de o editurã din Lyon în 1582 Meritul lucrãrii constã în prezentarea contabilitãţii sub forma registrelor