Managementul Financiar Contabil al Serviciilor Publice

1.INTRODUCERE

Pentru funcţionarea normală a oricărei comunităţi sunt necesare o serie de activităţi specifice de interes general, cum ar fi alimentarea cu apă, transportul de energie termică, distribuirea gazelor, canalizare, salubritate, etc. aceste activităţi, care satisfac interese generale, trebuie asigurate de autorităţile publice locale în virtutea faptului că ele răspund faţă de cetăţenii care le-au desemnat tocmai pentru a le reprezenta interesele.

Deci, organizarea, crearea, prestarea serviciilor publice populaţiei din colectivitatea respectivă trebuie să fie o prioritate a administraţiilor de diferite nivele, în dependenţă de competenţele stabilite prin legislaţia în vigoare. O problemă importantă pentru noul sistem de administrare publică în perioada democratizării societăţii, tranziţiei la relaţiile economiei de piaţă către un stat de drept, ţine de stricta delimitare a competenţelor între autorităţile administraţiei publice centrale şi celei locale, care poate avea loc doar sub forma descentralizării şi desconcentrării administrative. Anume această delimitare de competenţă este cel mai dificil lucru în procesul constituirii unui sistem modern de administrare publică.

Pentru o administrare publică eficientă e nevoie să se ţină cont de serviciile care realizează interesul naţional şi serviciile publice locale, prin intermediul cărora se realizează interesul local, care trebuie să se afle în deplina responsabilitate a autorităţilor publice locale.

Unul din indicii principali prin care populaţia apreciază activitatea administraţiei publice este diversitatea şi calitatea serviciilor publice.

Practica a demonstrat că există un mare pericol atunci când managementul serviciilor publice adoptă, conştient sau inconştient, modele care provin din afara organizaţiilor. Aceasta, însă, nu înseamnă că managementul serviciilor publice nu poate învăţa ceva de la managementul din sectorul privat. Deşi analiza managerială dezvoltată pentru sectorul privat poate avea o relevanţă în domeniul public, ea poate fi transformată într-o aplicaţie.

Tot mai mult se impune necesitatea găsirii diverselor baze pentru managementul public. Domeniul public este constituit nu ca să repete comportamentul din sectorul privat. Domeniul public îşi are propriile condiţii care exprimă motivaţia fundamentală pentru care managementul public are nevoie de un model propriu. El este o arenă în care se pot realiza anumite valori care nu pot fi realizate adecvat în afara lui . economiştii ar putea vedea în acest domeniu o necesitate de a corecta imperfecţiunile pieţei, de a produce servicii care nu pot fi produse pe piaţă sau dea redistribui resursele.

Caracterul sistematic şi impersonal al intervenţiilor publice se loveşte de noile aşteptări şi exigenţe sociale. Valorile serviciului public nu mai sunt suficiente să motiveze utilizatorii provocând insatisfacţii sociale. Recrutările ţi promovările prin concurs nu pun în valoare capacitatea de adaptare la noile competenţe profesionale, de care organizaţiile publice au nevoie.

Se observă, în acest sens, că majoritatea caracteristicilor gestiunii birocratice din administraţie este complet depăşită în raport cu mişcările de mediu.

În accepţiunea sa deschisă, managementul vizează două mari obiective:

• să asigure prestarea serviciilor publice, suportând turbulenţele mediului;

• să reducă risipa, provenită din disfuncţionalităţile interne sau greşelile calitative ale funcţionării.

Se poate, de asemenea, să se considere că funcţia majoră a managementului este de a evita dezordinea organizaţiei publice, numită „entropie” (sau degradarea energiei).

2.NOŢIUNI GENERALE PRIVIND MANAGEMENTUL FINANCIAR CONTABIL AL SERVICIILOR PUBLICE

Managementul financiar reprezintă ansamblul: principiilor, metodelor, instrumentelor, obiectivelor, specifice ale organizaţiei având drept scop poziţionarea constituirii şi utilizării resurselor economico – financiare.

Unii specialişti definesc managementul financiar ca fiind activitatea de : achiziţionare, finanţare şi manageriat a activelor în vederea atingerii scopului propus (excedent şi un loc sigur şi bun pe piaţă).

Aceşti specialişti consideră că managerul financiar trebuie să se implice, cu toată competenţa şi activitatea, cel puţin în următoarele trei domenii:

• în investiţii (este cea mai dificilă şi importantă decizie);

• în finanţare;

• în managementul activelor.

Obiectivul sau global este acela de a asigura: eficienţa utilizării resurselor financiare; crearea fondurilor necesare organizaţiei; suportul financiar necesar performanţelor instituţiei publice.

Principalele sarcini ale managementului financiar sunt.

a). de-a evalua efortul, în plan financiar, a tuturor acţiunilor ce urmează a fi întreprinse într-o perioadă de gestiune dată;

b). de-a asigura , la momentul oportun în structura şi condiţiile de calitate reclamate de nevoi, capitalul, la un cost cât mai scăzut posibil;

c). de-a urmări modul de utilizare a resurselor financiare şi de a influenţa factorii de decizie din celelalte centre de responsabilitate, în direcţia asigurării unei utilizări eficiente a tuturor fondurilor atrase în circuit;

d). de-a asigura şi menţine echilibrul financiar pe termen scurt şi termen lung în concordanţă cu nevoile instituţiei publice;

e). de-a urmări obţinerea rezultatului financiar scontat .