Metoda Georges Perrin

I.Costul de producţie - instrument al managementului firmei

Oriunde se desfăşoară activităţi de producţie, unde se prestează servicii şi se execută lucrări, există şi costuri. În condiţiile în care resursele sunt relativ limitate, firmele trebuie să depună eforturi pentru a obţine ceea ce este necesar pentru desfăşurarea activităţii.

Obţinerea unor costuri supradimensionate duce la diminuarea profiturilor. Cunoaşterea costurilor reprezintă un imperativ în orice proces de fundamentare a unei decizii privind activitatea economică a firmelor de prestări de servicii portuare.

Competiţia din ce în ce mai dură de după anul 1990 din mediul economic a făcut mai

costisitoare eroarea de decizie cauzată de cantitatea redusă de informaţii cu privire la costuri.

Rolul costurilor a fost descris ca un manager informaţional. Cu informaţii greşite, primite din partea sistemului intern de management, preţurile serviciilor prestate sunt greşit

calculate, cheltuielile fixe greşit alocate şi procesul organizaţional greşit condus.

Costurile nu pot fi considerate numai ca un rezultat al unei calculaţii, ci ca o apariţie

obiectivă generată de consumuri de valori care le-au ocazionat .

El este un instrument de bază, o „busolă de orientare”, în urmărirea şi orientarea activităţii de economisire a muncii.

Costurile trebuie să asigure datele necesare pentru cunoaşterea multilaterală a procesului economic, a realităţii, prin organizarea unei evidenţe raţionale, bazată pe principii unitare, care să ofere datele necesare în vederea fundamentării deciziilor pe toate treptele organizatorice, prin crearea unor suporţi materiali de informaţii, care să ofere o caracterizare obiectivă a fenomenelor şi proceselor economice şi să asigure furnizare a elementelor necesare punerii în evidenţă a proceselor de durată privind creşterea şi eficienţa economică, în investigarea noilor tendinţe în management .

II.Managementul firmelor prin intermediul metodelor de calculatie a costurilor. Metode de analiza a costurilor de productie.

Calculaţia costurilor are o importanţă deosebită în procesul decizional. Aşa cum rezultă din teoria şi practica economică, costul şi calculaţia costurilor au ca scop principal furnizarea informaţiilor din domeniul costurilor, motiv pentru care calculaţia costurilor trebuie situată pe un prim plan şi organizată în aşa fel încât să asigure pe de o parte măsurarea cantitativă a întregului proces de producţie, iar pe de altă parte să constituie un mijloc de control, orientare şi reglare prin decizii corespunzătoare a laturii valorice a acestuia pe baza informaţiilor furnizate fiecărui nivel de conducere .

Importanţa calculaţiei costurilor derivă şi din faptul că aceasta constituie principala sursă de informaţiei din domeniul costurilor, având un rol deosebit de important în asigurarea

unei conduceri eficiente a firmei.

Încadrarea costului de producţie printre cei mai semnificativi indicatori cu ajutorul căruia se poate aprecia activitatea unei firme fac din calculul acestuia un instrument indispensabil pentru diagnostic, pentru stimularea efectelor probabile, uneia sau alteia dintre opţiuni, luarea deciziilor, controlul eficienţei realizărilor.

Determinarea economică a costurilor se desprinde din efectuarea de calcule desfăşurate prin intermediul unor metode specifice. Sistemele şi metodele de calculaţie a costurilor, numite şi sisteme şi metode de conducere prin costuri, cuprind ansamblul proceselor prin care se determină corelaţia dintre cheltuielile de producţie şi desfacere ale firmei şi producţia care le-a ocazionat.

După modalităţile de calculaţie şi apariţia lor în timp, sistemele şi metodele de conducere prin costuri pot fi atat clasice:

- metoda globală,

- metoda pe faze de fabricaţie,

- metoda pe comenzi,

- metoda normativă, metoda standard-cost,

cat si moderne:

- metoda THM,

- metoda direct-costing,

- metoda pert-cost,

- metoda George Perrin

- analiza valorii.

Metodele moderne de calculaţie a costurilor preiau şi includ în conţinutul lor, în parte sau în totalitate, metodologia care stă la baza metodelor clasice. Astfel, unele dintre ele pot fi considerate ca metode alternative.

Alegerea uneia dintre metodele sau procedeele moderne se poate face pe baza analizei comparative a avantajelor şi dezavantajelor fiecărei metode şi fiecărui procedeu, cu luarea în considerare a unui număr cât mai mare de caracteristici comune şi specifice ale acestora .

Pentru realizarea calculaţiei costurilor, fiecare întreprindere are posibilitatea de a alege o anumită metodă. Potrivit reglementărilor contabile româneşti calculaţia costurilor poate fi efectuată după una dintre metodele enumerate mai sus, adoptată de persoana juridică respectivă în funcţie de modul de organizare a producţiei, specificul activităţii, particularităţile procesului tehnologic şi de necesităţii proprii.