Operațiunile de Leasing

OPERATIUNILE DE LEASING

Din punct de vedere financiar, leasingul financiar este o alternativa de finantare din împrumuturi pe termen lung cu garantii sigure.

Potrivit Legii nr. 99/1999, leasingul este o operatie prin care, o parte, denumita locator / finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfârsitul perioadei de leasing, locatorul / finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.

Potrivit IAS 17, „leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei plati sau serii de plati, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioada convenita de timp”.

Leasingul financiar este o tehnica de finantare pe termen lung pentru investitii. Aceasta tehnica de finantare, care presupune un risc ridicat, vine sa dea satisfactie agentilor economici care nu pot sa obtina credite de la banci, ori nu vor sa-si greveze patrimoniul prin instituirea de ipoteci sau gajuri.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezinta o operatiune de finantare, în care finantatorul asigura fondurile necesare pentru întreaga investitie.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un bun fara a plati imediat pretul.

Obiectul operatiunilor de leasing îl formeaza bunurile imobile, precum si bunurile mobile de folosinta îndelungata, aflate în circuitul civil, cu exceptia înregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si drepturilor de autor. (Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 rep.)

Istoricul operatiunilor de leasing

Prima definitie legala a leasingului, în Europa, a aparut în Franta, în anul 1966, când sub denumirea de „credit-bail", au fost definite operatiunile de leasing (doar pentru bunuri imobiliare), prin evidentierea functiilor economice ale acestuia si a caracterului comercial al operatiunii, leasingul reprezentând o modalitate de finantare a investitiilor societatilor comerciale, dreptul de proprietate asupra investitiilor constituind garantia valabila juridic.

În continuare, în anul 1967, a fost definit leasingul imobiliar, iar în anul 1971, a fost definit, pentru prima data, leasingul mobiliar, în Belgia, ambele cu evidentierea caracteristicilor economice ale operatiunii si a transmiterii catre utilizator a riscurilor si a sarcinilor ce rezultau din folosinta bunurilor. În perioada 1971-1972, leasingul a fost definit si în legislatia germana, desi printr-o tratare succinta, iar în anul 1986, legea italiana si, de asemenea, cea elena, au definit în mod expres locatiunea financiara, atât pentru bunurile mobile, cât si pentru cele imobile.

Pe continentul european, aceste evolutii din deceniile sapte si opt ale secolului trecut, au fost determinate în mod evident de perioada de crestere economica si de faptul ca leasingul aduce o contributie importanta, atât pentru atingerea scopului economic al dezvoltarii investitiilor, cât si în latura sociala, facilitând dobândirea de locuinte si bunuri de folosinta îndelungata.

Pe continentul american, fara a fi definite ca atare, operatiuni de leasing au fost identificate spre sfârsitul secolului al XIX-lea, odata cu aparitia comerciala a telefoniei, când aparatele telefonice au fost puse la dispozitia abonatilor, prin încheierea unui contract de "lease". Ca operatiune distincta, în anii ´30, au început operatiunile de "lease financing", pentru finantari în domeniul imobiliar, primele tranzactii fiind sub forma de "sale and lease-back". Astfel, un proprietar îsi vindea terenul sau cladirea unui intermediar financiar, respectiv unei societati specializate de leasing, procurându-si astfel capital de lucru si continuându-si activitatea prin utilizarea acelorasi facilitati în baza contractului de "lease".

Succesul si dezvoltarea rapida a acestui gen de operatiuni a fost determinat în mod esential de facilitatile si avantajele de ordin fiscal, de care au beneficiat atât utilizatorii, cât si societatile finantatoare.

Fapt mai putin cunoscut, operatiunile de leasing au fost puternic sustinute financiar în Statele Unite, de catre societatile de asigurari care, în anii ´50, si-au administrat resursele prin finantarea pe scara larga a unor operatiuni de leasing imobiliar si de echipamente industriale, creând astfel un sistem caracteristic de finantare în aceste domenii.

În România, prima mentiune a leasingului într-un act normativ, dateaza din anul 1995 si este utilizat în cuprinsul unei ordonante referitoare la echipamentele importate în cadrul unor astfel de tranzactii. Astazi, singurul act normativ care reglementeaza operatiunile de leasing este Ordonanta Guvernului nr. 51/1997, republicata, Ordinul Ministerului Finantelor nr. 686 din 1999, care prevede înregistrarile contabile cu privire la aceste operatiuni, fiind abrogat