Extras din referat
In principiu, sursa principala de finantare in cazul sistemului public de pensii o reprezinta contributiile atat a angajatilor cat si a angajatorilor. In 1998 rata contributiilor varia intre 6,4% in Canada si 32,7% in Italia. In multe tari contributiile angajatorilor sunt egale cu cele ale angajatilor. In Franta, aceste rate sunt mai mari pentru angajatori iar statul contribuie in plus cu 1,6%(in 1998)
Programul de privatizare a sistemului de pensii din Romania trebuie sa îndeplineasca doua cerinte importante : sa nu pericliteze plata pensiilor pentru cei deja îndreptatiti sa le primeasca si sa lase posibilitatea fiecarui salariat sa opteze fie sa ramâna în vechiul sistem , fie sa-si plaseze contributiile într-unul din fondurile private de pensii ce vor apare. Experienta unor state ca Chile si Argentina demonstreaza ca un procent covârsitor din populatia activa s-a orientat spre a-si plasa economiile în aceste fonduri. Fondurile private permit fiecarui contribuabil sa-si deschida un cont în care banii se acumuleaza pe masura ce se adauga noi contributii precum si dobânzile si dividendele rezultate din investitiile facute cu banii respectivi. Practic , deosebirea esentiala dintre un sistem privat de pensii si unul de stat, se refera la modul de alocare al banilor.
Sistemul privat de pensii are avantajul de a smulge o economie din cercul vicios "impozite tot mai mari-- crestere economica tot mai mica" si de a o integra într-un cerc "virtuos" "economii (deci investitii) tot mai mari -- crestere economica mai puternica". Este poate inutil de adaugat ca într-o asemenea situatie piata neagra ar suferi o importanta lovitura, prin aceea ca salariatii vor fi tentati sa se angajeze cu contracte legale; bugetul de stat va avea de profitat prin largirea bazei de impozitare , datorita subtierii economiei subterane. Desigur, ar fi gresit sa concluzionam ca venituri adecvate la pensie vor fi furnizate doar într-o tara ce se sprijina exclusiv pe o schema privata. Spre exemplu , cei cu venituri mici si perioade mai lungi de întrerupere a lucrului-- datorita somajului , îmbolnavirii , etc -- vor fi poate incapabili sa economiseasca pentru o pensie adecvata . Alte critici privesc faptul ca o generatie va trebui sa plateasca de doua ori, odata pentru sistemul de stat si a doua oara pentru propriile pensii. Totusi eficienta cu care lucreaza fondurile private este atât de mare , încât practic , gradul de prelevare pentru asigurari sociale de la patroni si angajati s-a redus , de exemplu , în Argentina cu 10 %.
Iar alternativa este ca guvernul sa suporte cea mai mare parte, ori exclusiv , cheltuielile legate de plata pensiilor curente împrumutându-se , însa astfel va transfera povara pe umerii generatiilor viitoare într-o masura nedefinita.
Acestor critici li se adauga cele referitoare la faptul ca astfel pensiile vor fi supuse riscului pietei iar eventualele cheltuieli administrative vor fi mari.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Pensii Private.doc