Piața de capital din România

Caracteristicile formării şi dezvoltării pieţei de capital a României

Premisele apariţiei pieţei de capital în România au fost create o dată cu promulgarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, care a asigurat cadrul legal necesar naşterii şi dezvoltării societăţilor pe acţiuni şi, totodată, a instituit un cadru clar pentru p rincipalele produse utilizate pe piaţa de capital: acţiunile şi obligaţiunile. Potrivit acestei legi, societăţile comerciale pe acţiuni au putut face apel la economiile publicului pentru înfiinţare sau pentru majorarea capitalului social (primele atrageri de capital de la populaţie au fost realizate de bănci). Astfel putem defini anul 1990 drept momentul apariţiei pieţei primare de capital.

Un moment important 1-a constituit adoptarea Legii nr. 58/1991 a privatizării societăţilor comerciale, care a relevat o dată în plus nevoia existenţei unei pieţe secundare. Aceasta deoarece a introdus pe piaţa financiară, într-o cantitate masivă, hârtii de valoare la purtător (certificate de proprietate), care, deşi nu au fost considerate valori mobiliare, au avut rolul de a familiariza publicul cu titlurile de valoare şi, nu în ultimul rând, de a demonstra necesitatea creării unui cadru organizat pentru vânzarea-cumpărarea acestora. Mai mult decât atât, a instituit primii investitori instituţionali -cele cinci fonduri ale proprietăţii private - care, deşi hibrizi, au avut de aseme¬nea rolul de a familiariza populaţia cu instituţia „investitorului de portofoliu".

În anul 1992 certificatele de proprietate au fost emise şi distribuite în forma materializată, la purtător. Anul 1992 a reprezentat şi momentul derulării primei oferte publice de acţiuni contra numerar din cadrul procesului de privatizare, ofertă care a fost efectuată de Agenţia Naţională pentru Privatizare şi Banca Română pentru Dezvoltare cu sprijinul unei societăţi de consultanţă din Marea Britanie şi care a avut o rezonanţă deosebit de mare.

Eforturile de a constitui o piaţă secundară organizată pentru certificatele de proprietate au rămas fără rezultat, dar „piaţa gri" a devenit din ce în ce mai activă şi a constituit fermentul pentru apariţia primilor intermediari.

Către sfârşitul anului 1992 s-a înfiinţat Agenţia Naţională pentru Titluri de Valoare, ca direcţie în Ministerul Finanţelor. Paralel, în Banca Naţională a României s-a creat Centrul de Proiectare şi Implementare a Pieţelor de Capital, „embrionul" viitoarei Burse de Valori Bucureşti.

S-a făcut simţită nevoia unei pieţe distincte de cea bancară, deoarece lipsa alternativelor de plasament a condus la proliferarea jocurilor piramidale, iar tolerarea acestora de către autorităţi, urmată de prăbuşirea lor, a generat confuzie la nivelul investitorilor individuali.

Odată cu apariţia Ordonanţei nr. 18/1993 privind reglementarea tranzacţiilor nebursiere cu valori mobiliare şi organizarea unor instituţii de intermediere a fost înfiinţată Agenţia Valorilor Mobiliare (AVM) prin transformarea Agenţiei Naţionale pentru Titluri de Valoare (ANTV). Această entitate, constituită la vremea respectivă ca direcţie generală în Ministerul de Finanţe, a creat cadrul de reglementare minim necesar pentru începutul pieţei de capital în România, prin elaborarea Regulamentului privind oferta publică de vânzare de valori mobiliare şi a Regulamentului privind autorizarea societăţilor de intermediere de valori mobiliare şi a agenţilor de valori mobiliare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788/1993. Aceasta a permis clarificarea şi completarea procedurii prevăzute de Legea nr. 31/1990 de majorare a capitalului social şi, mai mult decât atât, a dus la creşterea numărului societăţilor comerciale care au făcut ofertă publică.

În acest context a apărut o categorie importantă de operatori - intermediarii autorizaţi - ca participanţi direcţi şi exclusivi la încheierea operaţiu¬nilor de vânzare-cumpărare de valori mobiliare - fapt ce a creat premisele naşterii Bursei de Valori Bucureşti şi, mai târziu, a pieţei RASDAQ - într-un cuvânt, a pieţei secundare de capital în România.

O altă categorie importantă de investitori, investitorii instituţionali, a apărut sub forma fondurilor mutuale, într-un moment în care piaţa de capital era practic inexistentă.

Cronologic vorbind, s-a asistat la un fenomen de apariţie a unor fonduri mutuale, care, deşi trebuia să desfăşoare o activitate specifică pieţei de capital, erau înfiinţate şi funcţionau undeva la interferenţa dintre Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară şi Codul civil, nefiind autorizate de nici o autoritate specifică pieţei bancare sau pieţei de capital.

În anul 1994 a fost adoptată Legea nr. 52 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, care a creat condiţii pentru apariţia de noi instituţii pe piaţă: Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) prin transformarea Agenţiei Valorilor Mobiliare, ca autoritate administrativă autonomă în subordinea Parlamentului, Bursa de Valori Bucureşti, societăţi de depozitare, societăţi de registru, asociaţii profesionale cu statut de organisme de autoreglementare, care au condus la apariţia de noi pieţe secundare de tranzacţionare (RASDAQ), altele decât cele bursiere etc.

După apariţia Legii nr. 52/1994, atât piaţa primară, cât şi cea secundară au devenit din ce în ce mai active, iar numărul participanţilor pe piaţă a crescut considerabil.

Bursa de Valori, ca o componentă de bază a pieţei secundare din România, a fost reînfiinţată în anul 1995 şi a fost finanţată de la bugetul de stat, cu condiţia ca, în termen de trei ani de la înfiinţare, să ramburseze din comisioanele aplicate tranzacţiilor efectuate suma necesitată de înfiinţarea sa.

Anul 1996 a marcat încheierea procesului de privatizare în masă, când s-a constituit piaţa extrabursieră din nevoia de a oferi cadrul instituţional organizat pentru tranzacţionarea unui număr foarte mare de acţiuni (aparţinând unui număr de peste 5000 de societăţi comerciale), având o largă difuzare în rândul publicului (peste 16 milioane de acţionari). În acest scop a fost creată o piaţă de tip NASDAQ, intitulată Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations (RASDAQ), al cărei sistem electronic de tranzacţionare utilizează o variantă adaptată a programului NASDAQ-PORTAL. Piaţa a fost deschisă oficial pentru operare la 27 septembrie 1996, a început să funcţioneze la 25 octombrie 1996, iar în prima zi de tranzacţionare, respectiv la 1 noiembrie 1996, au fost derulate operaţiuni cu acţiunile a trei societăţi.

Pe piaţa RASDAQ au fost iniţial tranzacţionate valorile mobiliare neincluse la cota Bursei de Valori Bucureşti, şi anume:

-acţiunile societăţilor rezultate din Programul de Privatizare în Masă (PPM) încheiat în 1996;

-acţiunile societăţilor comerciale româneşti distribuite deja pe calea ofertelor publice iniţiale sau prin programele de privatizare, care făceau obiectul regimului de furnizare periodică de date financiare al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM) şi care nu sunt cotate la bursă;

-orice alte valori mobiliare a căror includere în sistem urma să fie decisă de autoritatea pieţei.

După reluarea activităţii de tranzacţionare la Bursa de Valori Bucureşti la sfârşitul anului 1995, piaţa de capital a cunoscut un adevărat „boom" în cursul anului 1997, principalul motor al creşterilor realizate în acea perioadă fiind investitorii străini.