Postulate și Principii Contabile

Postulate şi principii contabile, vectori ai normalizării

Pentru a putea vorbi de principii contabile, vectori ai normalizării, este necesar să cunoaştem în primul rând noţiunea de normalizare.

Normalizarea este procesul prin care se armonizeză prezentarea documentelor de sinteză, metodelor contabile şi terminologia lor. Efortul de normalizare se concentrează în definirea de postulate, principii şi norme contabile.

Postulatul contabil reprezintă o proprietate a cărei acceptare este cerută pentru a realiza o demonstraţie. Postulatele contabile au la bază observaţiile făcute asupra:

-mediului economic, politic, juridic şi social;

-identificatorii utilizatorilor de informaţii financiare şi necesităţilor informaţionale;

-obictivelor informării sociale.

Observaţiile considerate utile pentru o eventuală formulare de principii şi norme contabile sunt reţinute şi catalogate ca postulate contabile.

Principiile contabile sunt elemente conceptuale care ghidează normalizatorii în elaborarea de norme contabile, plecând de la postulatele contabile ele sunt elemente de sprijin pentru “producţia” de informaţii financiare în vederea unei corecte contabilizări a tranzacţiilor şi altor evenimente, precum şi pentru o prezentare fidelă a situaţiilor financiare, prin intermediul documentelor de sinteză.

În sfârşit principiile contabile sunt ghiduri pentru auditori în activitatea lor de certificare a conturilor. Prnicipiile contabile au un grad de generalitate mai mic decât al postulatelor, dar mai mare decât al normelor.

Normele contabile sunt definite ca reguli precise de evaluare, de înregistrare, de clasificare şi de prezentare a informaţiilor contabile.

Postulatele şi principiile contabile se referă la elemnte foarte generale produse de actul de normalizare pentru o perioadă mare de timp, normele contabile îşi găsesc aplicare în cazuri particulare. Ţinând cont de ordinea de generalitate a postulatelor, a principiilor şi a normelor contabile aceste elemente conceptuale sugereză forma unei piramide inversate.

Postulate

Principii

Norme

Validitate postulatelor şi principiilor contabile decurge din acceptarea lor generală.

Postulatele şi principiile contabile sunt rezultatul unui consens sau, adesea al unui compromis anumite postulate şi principii fac obiectul unor discuţii contradictorii între părţile interesate în actul de normalizare, motiv pentru care ele sunt departe de a întruni unanimitatea.

Pentru validare postulatele şi principiile contabile trbuie să se bazeze pe acceptare largă şi nu pe probe obiective de necombătut. Mai mult, ele sunt construcţii mentale şi ca atare, nu au caracteristici absolute. Promulgarea lor nu presupune ca, în prealabil, să se procedeze la o verificare pe cale empirică. Rolul postulatelor şi principiilor în “scrierea scenariului contabilităţii”este diferenţiat de la ţară la ţară.

În ţara noastră o dată cu regulamentele contabile, în contextul reformei recursul la principii este din ce în ce mai evident. Procesul de armonizare contabilă europeană şi influenţa normelor internaţinale ne obligă la perfecţinarea sistemului de postulate şi principii care vin şi vor veni să regizeze contabilitatea românească.

Relevanţa principiilor contabile este puternic pusă în discuţie de la o vreme deoarece din ce în ce mai mulţi consideră că principiile aşa cum sunt ele concepute astăzi, produc o subevaluare a activelor întreprinderii, motiv pentru care prin aplicarea lor nu se reflectă realitatea economică.

Unii specialişti consideră că este necesar renunţarea la anumite principii de exemplu, principiul costului istoric, în locul lui utilizându-se noţiunea de valoare actuală. De asemenea veniturile din exploatare ar trebui să fie recunoscute mult înainte de momentul vânzării. Aceasta deoarece informaţiile financiare se adresează cu predilecţie utilizatorilor externi ai conturilor întrprinderii care nu au acces prvilegiat la informaţii şi care nu au nici mijloace şi nici resurse pentu a obţine informaţii adiţionale, altele decât cele difuzate prin documentele de sinteză. Literatura de specialitate străină abundă în clasificări ale principiilor, de unde literatura românească a preluat o parte dintre acestea pe langă cele 6 postulate.

Din varietatea de principii voi dezvolta două dintre acestea:

-Principiul recunoaşterii venitului

-Principiul conectării cheltuielilor cu veniturile

Primul dintre principii este cel al recunoaşterii venitului. În doctrina şi practica nord-amricană el mai este recunoscut sub numele de “principiul realizării”. În conformitate cu acest principiu un venit trebui să fie constat numai în momentul în care întreprinderea realizează o operaţiune cu un terţ, un schimb de bunuri sau servicii.

Cel de-al doilea principiu este o continuare firescă a celui dintâi. El poartă numele conectarea cheltuielilor cu veniturile şi solicită mai întâi constatarea venitului unui exerciţiu , apoi, înregistrarea cheltuielilor care sunt conectabile venitului, în vederea deducerii cheltuielilor din venituri şi a determinării rezultatului net. Din aplicarea acestui principiu, decurg toate operaţiunile de regularizare la sârşitul exerciţiului.

Principiul recunoaşterii venitului

Se referă, în mod direct, la recunoaşterea venitului, şi indirect la măsurarea acestora. Operaţiile de constatare şi măsurare trebuie precedate de definirea venitului. Apoi, se impune precizarea momentului în care trebuie contabilizat venitul.

Într-o formulare simplificată, venitul poate fi definit ca o compensare primită sub formă de active, pentru serviciile prestate sau ca urmare a vânzării de bunuri. Venitul se măsoară prin valoarea monetară a bunurilor şi serviciilor schimbate.