Prezentare CNAS

Pana la aparitia Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, sistemul de ocrotire a sanatatii a fost coordonat in mod centralizat de catre Ministerul Sanatatii prin cele 41 de directii sanitare judetene si directia sanitara a municipiului Bucuresti, constituit dintr-o retea de spitale, policlinici, dispensare si alte unitati sanitare. In plus, existau si un numar de spitale, institute si centre nationale de inalta specializare direct subordonate Ministerului Sanatatii, precum si retele medicale paralele, in subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si Serviciului Roman de Informatii, care furnizau servicii medicale si raspundeau de ocrotirea sanatatii pentru o anumita categorie de populatie.

In perioada 1990-1998, s-a utilizat un sistem dualist de tipul finantare de la bugetul de stat/finantare complementara – fond special de sanatate (O.G. nr. 22/1992), precum si finantare externa – imprumuturi de la Banca Mondiala (Legea nr. 79/1991), fonduri Phare si donatii.

Inceputul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sanatate si a sistemului de finantare a serviciilor de sanatate.

Principiile de organizare ale sistemului sanitar s-au imbunatatit simtitor prin acces gratuit la serviciile medicale, asistenta medicala cu plata, acoperire nationala, transferul responsabilitatilor – Directiile Sanitare Judetene, Colegiul Medicilor din Romania, alegerea libera a medicului, aparitia notiunii de «medic de familie» si aparitia sectorului privat.

In iulie 1997, a fost adoptata de Parlamentul Romaniei si promulgata de Presedintele tarii Legea Asigurarilor Sociale de Sanatate – Legea nr. 145/1997. Aceasta a urmarit modelul de asigurari tip Bismark, cu asigurare de sanatate obligatorie, bazat pe principiul solidaritatii si functionand in cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat in vigoare, cu toate prevederile, incepand cu 1 ianuarie 1999 dar a existat o perioada de tranzitie in anul 1998 in care Directiile Sanitare Judetene si Ministerul Sanatatii au administrat fondurile de asigurare. In consecinta, de la 1 ianuarie 1999, conform legii au functionat si casele de asigurari ca institutii publice autonome, conduse de reprezentantii asiguratilor si patronatului prin consiliile de administratie, deci si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

Implementarea sistemului de asigurari de sanatate si organizarea CNAS si a institutiilor sale teritoriale. Legea 145/2002 a asigurarilor sociale de sanatate, primul act normativ care a introdus principiile asigurarilor sociale de sanatate, a venit cu caracteristici noi si democrate (cuprindere obligatorie a populatiei intr-un sistem unitar de protectie sociala, alegerea libera a medicului, unitatii sanitare si a casei de asigurari de sanatate, acordare pachet definit de servicii medicale – reglementate prin Contractul–cadru, finantare prin contributii si subventii de stat, echilibru financiar, functionare descentralizata, solidaritate si subsidiaritate in colectarea si utilizarea fondurilor, echitate, accesibilitate in acordarea serviciilor medicale).

In perioada 1997 – 2001, Legea asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997 a fost modificata succesiv prin O.U.G. nr.30/1998, OUG nr.72/1998, O.U.G. nr.180/2000.

Incepand cu data de 20 noiembrie 2002 (data aparitiei in Monitorul Oficial), Legea asigurarilor sociale de sanatate nr.145/1997 a fost abrogata de OUG nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate (art. 108).

Din luna 17 noiembrie 2005 s-a publicat OUG nr. 158 / 2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, astfel ca CNAS a preluat, de la 01.01.2006, o atributiede care ani de zile a apartinul Casei Nationala de Pensii si Asigurari Sociale. Aparitia Ordinului nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate este pasul logic care a urmat.

Incepand cu anul 2006 sistemul de asigurari de sanatate se pregateste pentru schimbari substantiale, prin aprobarea de catre Parlamentul Romaniei a pachetului de legi privind reforma in domeniul sanitar, Legea nr. 95/2006.

Casei Nationale de Asigurari de Sanatate

I. Cadru legislativ

1. Scurt istoric

Pana la aparitia Legii asigurarilor sociale de sanatate nr. 145/1997, sistemul de ocrotire a sanatatii a fost coordonat in mod centralizat de catre Ministerul Sanatatii prin cele 41 de directii sanitare judetene si directia sanitara a municipiului Bucuresti, constituit dintr-o retea de spitale, policlinici, dispensare si alte unitati sanitare. In plus, existau si un numar de spitale, institute si centre nationale de inalta specializare direct subordonate Ministerului Sanatatii, precum si retele medicale paralele, in subordinea Ministerului Transporturilor, Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii si Protectiei Sociale si Serviciului Roman de Informatii, care furnizau servicii medicale si raspundeau de ocrotirea sanatatii pentru o anumita categorie de populatie.

In perioada 1990 – 1998, s-a utilizat un sistem dualist de tipul finantare de la bugetul de stat / finantare complementara – fond special de sanatate (Ordonanta Guvernului nr. 22/1992), precum si finantare externa – imprumuturi de la Banca Mondiala (Legea nr. 79/1991), fonduri Phare si donatii.

Inceputul reformei sanitare a presupus reorganizarea serviciilor de sanatate si a sistemului de finantare a serviciilor de sanatate.

Principiile de organizare ale sistemului sanitar s-au imbunatatit simtitor prin acces gratuit la serviciile medicale, asistenta medicala cu plata, acoperire nationala, transferul responsabilitatilor – DSJ, CMR, alegerea libera a medicului, aparitia notiunii de «medic de familie» si aparitia sectorului privat.

In iulie 1997, a fost adoptata de Parlamentul Romaniei si promulgata de Presedintele tarii Legea Asigurarilor Sociale de Sanatate – Legea nr. 145/1997. Aceasta a urmarit modelul de asigurari tip Bismark, cu asigurare de sanatate obligatorie, bazat pe principiul solidaritatii si functionand in cadrul unui sistem descentralizat. Ea a intrat in vigoare, cu toate prevederile, incepand cu 1 ianuarie 1999 dar a existat o perioada de tranzitie in anul 1998 in care Directiile Sanitare Judetene si Ministerul Sanatatii au administrat fondurile de asigurare. In consecinta, de la 1 ianuarie 1999, conform legii au functionat si casele de asigurari ca institutii publice autonome, conduse de reprezentantii asiguratilor si patronatului prin consiliile de administratie, deci si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.