Prezentarea Impozitului pe Profit

Capitolul 1. Prezentarea Impozitului pe profit conform Codului Fiscal

În România, în momentul de faţă, reglementarile fiscale sunt prezentate in Codul Fiscal intrat in vigoare la 01.01.2007. Acesta este principalul instrument in intocmirea raportarilor si decontarea datoriilor legate de administratiile fiscale şi implicit de stat.

Conform Codului Fiscal contribuabilii sunt persoanele obligate la plata impozitului pe profit dupa cum urmeaza:

- persoanele juridice române;

- persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

- persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică;

- persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română;

Sunt scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:

- trezoreria statului;

- instituţiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi disponibilităţile realizate şi utilizate;

- persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

- Banca Naţională a României.

- Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii.

- Organizaţiile nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale pentru anumite tipuri de venituri.

Anul fiscal este anul calendaristic.

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

SCHEMA GENERALA DE CALCUL A IMPOZITULUI PE PROFIT SE PREZINTA ASTFEL:

VENITURI TOTALE

- CHELTUIELI TOTALE

- VENITURI NEIMPOZABILE

- REZERVA LEGALA DEDUCTIBILA

CHELTUIELI NEDEDUCTIBILE

BAZA DE IMPOZITARE PENTRU IMPOZITUL PE PROFIT

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

- dividendele primite de la o persoană juridică română;

- diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de valoare a investiţiilor financiare pe termen lung, reprezentând acţiuni deţinute la societăţi afiliate, titluri de participare şi investiţii deţinute ca imobilizări, înregistrate astfel potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit a cesionării, a retragerii, lichidării investiţiilor financiare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;

- veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

- veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare cum ar fi:

- cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către contribuabil;

- cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

- cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă şi boli profesionale, potrivit legii, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

- cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la puntele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

- cheltuielile de transport şi cazare în ţară şi în străinătate, efectuate pentru salariaţi şi administratori, precum si pentru alte persoane fiyice asimilate acestora, stabilite prin norme;

- contribuţia la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

- taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;

- cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat;

- cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

- cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;

- cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii, obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;

- cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;

- taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale;

- pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri:

1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;

2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;

3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;

4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg patrimoniul.