Principiile contabilității

Principiile contabile ar putea fi definite ca "reguli de ordine şi de bun

simţ, născute din practică şi pe baza cărora profesioniştii contabilităţii îşi

fondează activitatea proprie, prezentarea bilanţurilor şi stabilirea rezultatelor

contabile, în întreaga lume" 40)

Procesul de standardizare şi armonizare contabilă pe plan mondial vizează

cu prioritate conturile anuale. De aceea, principiile contabile care fac referire cu

predilecţie la conţinutul şi calitatea informaţiei contabile furnizate şi publicate

prin conturile anuale sunt, de regulă, expresii enumerate şi definite de legislaţiile

contabile naţionale.

Un pas important în cadrul programului de armonizare contabilă din

România îl constituie Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94 / 2001 pentru

aprobarea Reglementărilor contabile, armonizate cu Directiva a IV–a

Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de

Contabilitate şi Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306 / 2002 , pentru

aprobarea Reglementărilor contabile simplificate , armonizate cu directivele

europene .

În cele două acte normative sus-menţionate sunt enunţate şi definite

următoarele principii contabile generale care trebuie respectate pentru a oferi o

imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor:

- principiul prudenţei;

- principiul permanenţei metodelor;

- principiul continuităţii activităţii;

- principiul independenţei exerciţiului;

- principiul intangibilităţii;

- principiul necompensării;

- principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv;

- principiul prevalenţei economicului asupra juridicului;

- principiul pragului de semnificaţie.

- Principiul prudenţei este enunţat în legislaţia financiar-contabilă din

ţara noastră, astfel: "Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe baza

principiului prudenţei. În mod special se vor avea în vedere următoarele aspecte:

a) - se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la data

încheierii exerciţiului financiar;

b) - se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale

care au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui

exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data

încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului;

c) - se va ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor,

indiferent dacă rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere." 41)

Principiul este legat de evaluarea patrimoniului si opereaza la finele oricarui exercitiu, cand pentru fiecare element din patrimoniu se compara valoarea contabila cu valoarea de inventar (actuala, de piata). Diferenta rezultata are semnificatii diferite si se contabilizeaza diferit pentru elementele de activ si cele de pasiv:

- pentru activ: cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar rezulta o diferenta negativa, un minus de valoare care, daca minusul are caracter definitiv se contabilizeaza pe seama analizei (cheltuieli = analiza), daca minusul nu are caracter definitiv se contabilizeaza pe seama provizioanelor pentru depreciere (cheltuieli = provizioane); cand valoarea contabila este mai mica decat valoarea de inventar, rezulta o diferenta pozitiva, un plus de valoare contabila care nu se contabilizeaza.

- pentru pasiv: cand valoarea contabila este mai mica decat valorea de inventar rezulta o diferenta pozitiva, un plus de valoare, care daca are caracter ireversibil este un plus de datorie si se contabilizeaza ca atare, daca are caracter reversibil se contabilizeaza ca provizion; cand valoarea contabila este mai mare decat valoarea de inventar, rezulta un minus de valoare contabila, care daca este ireversibil se contabilizeaza ca o reducere de datorii, iar daca este reversibila nu se contabilizeaza.

- Principiul permanenţei metodelor: "Acesta presupune continuitatea

aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate

şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor, asigurând

comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile." 42)

Nerespectarea acestui principiu are diferite implicatii, in final in plan financiar si fiscal.

Nu trebuie inteles rigid. Schimbarea metodelor se face de la un exercitiu la altul daca ea este determinata de cauze obiective (exemplu: schimbul de metoda contabila decisa in intreprinderile in privinta prezentarii situatiei financiare, inclusiv a metodelor de evaluare, datorita schimbarii reglementarilor contabile, fiscale, a corectarii de erori ce provin din exercitiul precedent). Conditia este ca orice schimbare de metoda sa faca obiectul unei informari in notele situatiei financiare, unde trebuie calculati si indicatorii influentati, in principal rezultatele finale.

*Principiul continuităţii activităţii: "Acesta presupune că persoana

juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a

intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii. Dacă

administratorii persoanei juridice au luat cunoştinţă de unele elemente de

nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia

de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele

explicative. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza