Repere Istorice ale IASB - Origini, Evolutii, Confruntari, Constrangeri, Perspective

Introducere

Sistemul contabil al unei ţări este influenţat de o serie de factori precum sistemul juridic, modul de finanţare dominant al agenţilor economici, sistemul fiscal, nivelul de inflaţie, sistemul politic. Din această cauză există diferenţe semnificative de la un sistem contabil naţional la altul.

Practic, pot fi identificate diferenţe la toate nivelele unui sistem contabil: la nivelul organismelor de normalizare contabilă, la nivelul organizării şi exercitării profesiei contabile, la nivelul convenţiilor de evaluare, la nivelul practicilor de întocmire a situaţiilor financiare şi de comunicare financiară.

Întreprinderile mici şi mijlocii domină numeric economia unei ţări, dar au o contribuţie relativ redusă la formarea avuţiei naţionale. Acestea reprezintă structurile economice care apară cel mai bine specificul naţional, cultura, comportamentele economice şi sociale.

Întreprinderile mari au sau pot avea, în cele mai multe din cazuri, vocaţie internaţională. Astfel de întreprinderi îşi desfăşoară activitatea într-o economie globalizată, care se caracterizează prin internaţionalizarea pieţelor şi a fluxurilor de capitaluri. Puterea economică a unor astfel de întreprinderi multinaţionale o depaşeşte în anumite cazuri pe cea a unor ţări europene dezvoltate.

Diferenţele dintre sistemele contabile generează dificultăţi de acceptare a situaţiilor financiare întocmite de întreprinderi pentru utilizatori care acţionează într-un mediu sensibil diferit de cel al ţării de origine a întreprinderii respective.

Originile IASB

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS).

IAS au fost emise între 1973 şi 2001 de către consiliul International Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS.

Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.

Soluţiile pentru înlăturarea dificultăţilor de acceptare ar putea consta fie în retratarea situaţiilor financiare, potrivit referenţialului contabil recunoscut de destinatarii acestora, fie în elaborarea situaţiilor financiare pe baza unui referenţial contabil recunoscut la nivel internaţional. Consiliul este angajat în atenuarea diferențelor de prezentare a informațiilor financiar-contabile, căutând să armonizeze reglementările, standardele și procedurile contabile referitoare la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, prin furnizarea unor informații utile pentru adoptarea deciziilor economice. Potrivit strategiei IASB, rolul normalizării prin standarde profesionale constă în:

- furnizarea de reguli contabile general valabile, acceptate în toate țările lumii, capabile să armonizeze în cât mai mare măsură standardele și procedurile contabile practicate în diverse țări, prin concentrarea asupra aspectelor importante;

- asigurarea unei baze unitare pentru elaborarea situațiilor financiare în vederea efectuării de analize comparative ale diferitelor oportunități de investiții;

- adoptarea standardelor naționale la cele internaționale și nu suprapunerea lor;

- circumscrierea ariei de aplicare a standardelor internaționale numai la elementele esențiale, urmărind ca standardele să nu devină limitative sau coercitive;

Cadrul conceptual internațional urmărește să răspundă necesităților comune majorității utilizatorilor, luării deciziilor (pentru a stabili când să cumpere, să conserve, sau să vândă părți din capital), evaluării răspunderii sau gestionarii conducătorilor, evaluării garannțiilor pentru credite acordate întreprinderii, evaluării capacității întreprinderii de a-și plăti angajații și de a le oferi alte beneficii, determinării politicilor fiscale, a profitului și a dividendelor care se pot distribui, elaborării și utilizării datelor privind venitul național, reglementării activității întreprinderii.

Acest cadru conceptual stabilește conceptele care stau la baza întocmirii și prezentării situațiilor financiare pentru utilizatori. Potrivit Cadrului General , obiectivele urmărite de normalizatorii internaționali sunt:

-sprijinirea IASB în elaborarea viitoarelor IFRS (International Financial Reporting Standards) și în revizuirea IFRS/IAS (International Accounting Standards) existente;

-sprijinirea IASB în promovarea armonizării reglemetărilor, standardelor și procedurilor de contabilitate referitoare la prezentarea situațiilor financiare prin realizarea unor concepte de bază care să reducă numărul tratamentelor contabile alternative permise de IAS/IFRS;

-sprijinirea organismelor naționale de elaborare a standardelor în procesul de dezvoltare a standardelor naționale;

-sprijinirea celor care întocmesc situații financiare conform IFRS în rezolvarea problemelor care nu se găsesc în acestea;

-sprijinirea auditorilor la formarea unei opinii referitoare la conformitatea situațiilor financiare cu IFRS;

-sprijinirea utilizatorilor la interpretarea informațiilor prezentate în situațiile financiare elaborate în conformitate cu IFRS;

-furnizarea de informații celor interesați de activitatea IASB privind modul de elaborare a standardelor.

Comparabilitatea situațiilor financiare întocmite și prezentate de diferitele întreprinderi constituie preocuparea actuală a profesiei contabile din întreaga lume, având ca purtător de cuvânt Consiliul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate (International Accounting Standards Board – IASB).

În mai 2000 a fost aprobat un nou Regulament, în baza căruia Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC) este organizat ca entitate independentă, condusă de un Consiliu de Administraţie format din 19 administratori. Conform acestui Regulament, obiectivele IASC sunt:

1. să elaboreze, în interesul public, un set unic de standarde globale de contabilitate, cu o calitate ridicată, inteligibile şi cu un caracter executoriu, care să solicite în situaţiile financiare informaţii calitative, transparente şi comparabile, astfel încât să ajute participanţii pe pieţele de capital ale lumii, precum şi alţi utilizatori să îşi fundamenteze deciziile economice;

2. să promoveze şi să accepte aplicarea riguroasă a acestor standarde;

3. să găsească soluţii calitative pentru realizarea convergenţei standardelor naţionale de contabilitate şi a Standardelor Internaţionale de Contabilitate.