Retragerea Acționarilor din Asociere și Drepturile Lor

CAPITOLUL I

Concept

Retragerea unui asociat sau actionar din societatea comerciala este un act de vointa a acestuia, un act juridic unilateral care modifica actele constitutive ale societatii comerciale.

Actele constitutive fiind acte multilaterale, principiul irevocabilitatii actului juridic civil împiedica în mod normal modificarea lor unilaterala de catre o singura persoana, si pentru acest motiv normele privitoare la retragerea asociatilor sunt norme de exceptie, de stricta interpretare, astfel încât cazurile de retragere sunt limitative reglementate de lege.

Dreptul de retragere al asociatilor sau actionarilor este prevazut distinct pentru societatea pe actiuni de celelalte tipuri de societati comerciale.

CAPITOLUL II

Retragerea asociatilor

Dreptul de retragere al asociatilor sau actionarilor este prevazut distinct pentru societatea pe actiuni de celelalte tipuri de societati comerciale.

2.1 Retragerea asociatilor din S.R.L si drepturile acestora

Pentru societatea în nume colectiv, în comandita simpla sau cu raspundere limitata, este aplicabil art. 226 din Legea nr. 31/1990, care dispune ca, în aceste tipuri de societati asociatii se pot retrage:

- în cazurile prevazute în actul constitutiv;

- cu acordul tuturor celorlalti asociati;

- în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau, când nu se realizeaza acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotarâri a tribunalului.

In toate situatiile, retragerea unui asociat sau actionar presupune manifestarea de vointa a acestuia. Legea nu prevede în mod expres forma scrisa a cererii de retragere, deci aceasta va putea fi prezentata si verbal, în adunarea generala, caz în care va fi consemnata în procesul verbal întocmit.

Aprobarea acestei cereri de retragere este necesara numai daca în actul constitutive al societatii comerciale nu este prevazut altfel.

Daca asociatul care doreste sa se retraga nu obtine acordul celorlalti asociati, acesta se poate adresa instantei de judecata, care poate încuviinta retragerea.

Procesul de derulare a activităţii comerciale din cadrul societăţilor comerciale cunoaşte, de cele mai multe ori, situaţii în care activitatea societăţii respective este paralizată de conduita culpabilă a fondatorilor acesteia. Având în vedere că cele mai multe situaţii de acest gen apar în cadrul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, care constituie forma de organizare cea mai frecvent întâlnită, vor fi analizate câteva aspecte de ordin practic, privind situaţia în care, datorită neînţelegerilor dintre asociaţi, activitatea societăţii nu se mai poate desfăşura în condiţii optime.

O situaţie mai deosebită o reprezintă atunci când unii dintre asociaţi sunt cetăţeni străini şi nu au domiciliul sau reşedinţa în statul în care s-a constituit şi se află sediul societăţii comerciale

De cele mai multe ori, se merge pe ideea că, în cazul neîntelegerilor grave dintre asociaţi, se poate solicita dizolvarea societăţii comerciale. Aceasta, însă, rămâne la aprecierea instanţelor de judecată şi poate să nu constituie voinţa tuturor asociaţilor. De aceea, Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 a reglementat în mod expres, că, în cazul în care nu se mai poate întruni acordul unanim, orice asociat se poate retrage din societate, pentru motive temeinice, în baza hotărârii instanţei judecătoreşti, mai exact, a tribunalului.

De altfel, o societate comercială este constituită prin voinţa asociatilor de a conlucra, în condiţii de egalitate, în vederea realizării de beneficii şi asumarea riscului şi pierderilor. Aceasta reprezintă ceea ce în literatura juridică este cunsocut sub denumirea de ,,affectio societatis.’’

Însă, atâta timp cât Constituţia şi legislaţia în vigoare recunoaşte principiul libertăţii de asociere, trebuie să se ia în calcul că prin acesta nu se înţelege doar aderarea la o societate, ci şi posibilitatea de a se retrage din societatea constituită. Importanţa acestui principiu se reflectă mai ales atunci când societatea comercială este constituită pe durata nelimitată, când prin interzicerea dreptului de retragere s-ar ajunge la încălcarea libertăţii individuale, garantate prin Constituţie, deoarece nu se poate menţine pe aceeaşi durată calitatea de asociat într-o societate comercială. În mod evident, dreptul asociatului de a se retrage din societate trebuie exercitat cu bună-credinţă, nepunâdu-se în calcul, în cazul de faţă, abuzul de drept şi propria culpă a asociatului care doreşte să se retragă.

Pornind de la premiza teoretică de mai sus, apare întrebarea ce se întâmplă în cazul în care un asociat, care deţine şi calitatea de administrator, doreşte să se retragă din societatea comercială, datorită neînţelegerilor apărute, iar ceilalţi asociaţi refuză sau nu comunică punctul lor de vedere cu privire la solicitarea asociatului în cauză.

Evident că, în primul rând, trebuie să se respecte dispoziţiile din actele constitutive ale societăţii, care pot conţine prevederi în acest sens. În cazul în care acestea nu prevăd nimic, cum de altfel se întâmplă în majoritatea cazurilor, iar asociatul îşi manifestă intenţia de a părăsi societatea, există câteva posibilităţi:

a) retragerea propriu-zisă a asociatului;â

b) transmiterea părţilor sociale deţinute de asociatul respectiv către ceilalţi asociaţi sau către terţe persoane.

Astfel, asociatul care doreşte să se retragă din societate va trebui mai întâi să aducă acest lucru la cunoştinţa celorlalţi asociaţi. În cazul în care asociatul deţine şi funcţia de administrator, va convoca adunarea generală, dat fiind că această convocare intră în atribuţiile administratorilor societăţii comerciale cu răspundere limitată. În cazul în care asociatul nu deţine şi funcţia de administrator, va putea cere convocarea adunării generale, dacă deţine cel puţin o pătrime din capitalul social, arătând şi scopul acestei convocări; evident că şi în acest caz, trebuie să se adreseze administratorului societăţii cu solicitarea de a convoca adunarea generală. În cazul în care ceilalţi asociaţi sunt străini, va trebui îndeplinită procedura legală şi cu aceştia, în sensul comunicării actelor la domiciliul lor; iar în vederea optimizării demersurilor efectuate, actele vor trebui traduse în limba ţării lor de origine sau în limba cunoscută de către aceştia.

Conovocarea adunării generale se face la sediul societăţii; există, însă, în mod excepţional, în funcţie de interesele societăţii, posibilitatea convocării adunării generale în alt loc decat sediul acesteia. În convocare trebuie să se precizeze expres data, locul, ora întrunirii, precum şi ordinea de zi. În general, convocarea se face în forma prevazută în actul constitutiv, iar în cazul în care acesta nu prevede nimic, convocarea se face prin scrisoare recomandată cu cel puţin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ţinerea acesteia. Termenul de 10 zile se calculează de la data expedierii convocării.