Sistemul informațional contabil, subsistemul contabilității de gestiune, structura și informatizarea sa

In cadrul sistemului informational economic al întreprinderii, sistemul de evidenta al întreprinderii ocupa un loc deosebit de important. Acest sistem este divizat în trei componente si anume:

- sistemul de evidenta operativa;

- sistemul contabil ;

- sistemul statistic.

Primele doua componente ale sistemului de evidenta, combinate, sunt cunoscute sub denumirea generica de sistem de contabilitate, Abordarea finalitatilor contabilitatii consta în examinarea rolului sau în functie de efecte, rezultate sau consecinte. În acest context, în întreaga lume se recunoaste ca evolutia contemporana a accentuat rolul contabilitatii deoarece previziunea, rezultatele si situatia patrimoniala a întreprinderii intereseaza un ansamblu larg de utilizatori ai informatiei contabile, fiecare dintre ei prezentând exigente din ce în ce mai mari. Astfel:

- administratorii întreprinderilor vad în contabilitate instrumental de gestiune previzionala si curenta;

- actionarii, investitorii prezenti si potentiali vor sa cunoasca daca îsi pot mentine încrederea în plasamentele lor,

- bancile vor sa aprecieze riscurile probabile legate de creditele acordate,

- autoritatile fiscale determina suma eventualelor impozite si taxe pe care unitatea le datoreaza,

- furnizorii vor sa stie daca solvabilitatea unitatii permite continuarea fara riscuri a livrarilor,

- organizatiile sindicale urmaresc capacitatea întreprinderii de a plati forta de munca angajata si eventualele riscuri viitoare.

Valentele contabilitatii financiare rezulta si din caracteristicile informatiei produse de aceasta care trebuie sa îndeplineasca anumite caracteristici calitative clar definite de regelementarile contabile.

Purtatorii de informatii privind costurile, în activitatea productive, pot fi grupati în patru mari categorii: pregatirea fabricatiei, lansarea fabricatiei, executarea fabricatiei si urmarirea productiei.

Pregatirea fabricatiei se realizeaza de compartimentele tehnice si are ca scop determinarea componentei produselor, caracteristicilor acestora, a materialelor, utilajele si fortei de munca necesare. În acest stadiu se întocmesc:

a) nomenclatorul de produse si piese;

b) fisa tehnologica sau reteta de fabricatie în care se precizeaza modul de fabricatie a produselor si pieselor, inclusiv materialele, utilajele siîntreaga tehnologie necesara;

c) desenele de ansamblu si de executie;

d) lista consumurilor specifice, respectiv extrasul de materii prime si materiale pentru fiecare produs, precum si extrasele de manopera în care trebuie precizata calificarea muncitorilor corespunzatoroperatiilor tehnologice pe care procesul de productie o impune.

Lansarea fabricatiei presupune o serie de actiuni care apartin compartimentului de lansare, pe baza carora se stabileste productia ce se va fabrica pe o perioada de timp, inclusiv necesarul de materiale, utilaje si forta de munca pentru laturile de produse lansate. Pe baza programului de productie se emit:

a) graficele de productie

b) comenzile de fabricatie, care cuprind informatiile necesare privind începerea si terminarea fabricatiei, cantitatea de produse, costurile maxime admise, caracteristicile produselor etc.

c) Fisa limita de consum”, Emisa pe baza documentelor prezentate mai sus

d) Bonul de lucru în care se stabilesc consumurile normate de materiale

e) Fisa de însotir în care se stabilesc operatiile de prelucrare, utilajelor si echipamentele la care au loc acestea, perioada de executie si costurile manoperei.

Executarea fabricatiei se reflecta în

a) Fisa de însotir

b) Bonul de lucru,

c) Raportul de productie,

d) Raportul de control si salarizare,

e) Nota de predare (transfer-restituire)” la magazie ,

f) Nota de rebut” sau

g) Nota de remaniere, pentru cele necorespunzaotare calitativ

Urmarirea productiei are scopul sa asigure realizarea programului de

productie, scop în care se utilizeaza “Raportul de productie” în baza caruia au

loc analize periodice ale stadiilor de fabricatie.

Pe lânga documentele cu caracter particular enuntate, utilizate pentru colectarea cheltuielilor si determinarea costurilor de productie, sistemul informational al costurilor foloseste o serie de documente comune care stau la baza preluarii informatiilor si în contabilitatea financiara, cum sunt:

- bonuri de consum individuale sau colective;

- fise limita de consum individuale sau colective;

- jurnale privind consumurile si alte iesiri de stocuri;