Situația Fluxurilor de Trezorerie

INTRODUCERE

Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă situaţia în ansamblu a ieşirilor şi a intrărilor de lichidităţi şi de echivalente de lichidităţi, acestea necuprinzând şi mişcările între elementele care constituie lichidităţi sau echivalente de lichidităţi, pentru că ele fac parte din gestiunea trezoreriei întreprinderii. De asemenea situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă fluxurile de trezorerie ale exerciţiului clasificate pe activităţi, respectiv activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare.

În lucrarea de faţă am prezentat principalele aspecte teoretice referitoare la situaţia fluxurile de trezorerie, însoţite şi de câteva exemple pentru a uşura înţelegerea acestor aspecte.

În prima parte a lucrării am abordat principalele norme naţionale şi internaţionale de reglementare a fluxurilor de trezorerie. În cadrul acestui capitol am vorbit despre contextul apariţiei situaţiei fluxurilor de trezorerie, am realizat o comparaţie între normele de reglementare americane, respectiv britanice şi Standardul Internaţional de Contabilitate 7, am detaliat conţinutul acestui standard şi am prezentat modul în care sunt reglementate fluxurile de numerar în România, prin referire la Ordinul Ministerului Finanţelor Publice, nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.

În partea a doua a lucrării am abordat principalele aspecte teoretice cu privire la obiectivele şi utilitatea situaţiei fluxurilor de trezorerie. În ceea ce priveşte obiectivele situaţiei fluxurilor de trezorerie, acestea pot fi sintetizate în: evaluarea capacităţii întreprinderii de a degaja lichidităţi, precum şi determinarea necesităţilor de lichidităţi; previziunea scadenţelor şi a riscului încasărilor viitoare; evaluarea solvabilităţii unei entităţi; compararea rezultatelor întreprinderii, prin eliminarea efectelor utilizării diferitelor metode contabile. Situaţia fluxurilor de trezorerie este utilă pentru: corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care implică numerar de cele care nu implică numerar; evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluarea fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow strategic).

În partea a treia a lucrării am abordat structura fluxurilor de trezorerie şi metodologia de întocmire a situaţiei fluxurilor de trezorerie. Din punctul de vedere al structurii, situaţia fluxurilor de trezorerie este compusă din fluxuri provenite din activităţile de exploatare (operaţionale); fluxuri provenite din activităţi de investiţii; fluxuri provenite din activităţi de finanţare. Pentru întocmirea şi prezentarea situaţiei fluxurilor de numerar se pot folosi două metode: directă şi indirectă.

Situaţia fluxurilor de trezorerie reprezintă o componentă de bază a situaţiilor financiare, alături de bilanţ, contul de profit şi pierdere şi situaţia modificărilor capitalului propriu.

1. NORME NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE DE REGLEMENTARE A FLUXURILOR DE TREZORERIE

Pentru asigurarea unei cunoaşteri de detaliu a fluxurilor de trezorerie se impune o trecere în revistă a principalelor reglementări în domeniul fluxurilor de trezorerie la nivel internaţional, precum şi o prezentare a cadrului de organizare a acestora în România.

1.1. REGLEMENTĂRI ALE FLUXURILOR DE TREZORERIE PE PLAN INTERNAŢIONAL

În condiţiile mondializării economiilor, a globalizării pieţelor de capital şi a concurenţei tot mai acerbe, se constată că fiecare ţară dispune de propria practică şi propriul sistem contabil, ceea ce-l pune pe utilizatorul de situaţii financiare în faţa unor informaţii contradictorii, greu de controlat şi mai ales de comparat.

În majoritatea ţărilor, după 1990, s-a inclus ca document contabil de sinteză „Tabloul fluxurilor de trezorerie”, ca o necesitate practică de informare a utilizatorului de situaţii financiare.

Situaţia fluxurilor de numerar îşi are sorgintea în Statele Unite ale Americii, unde contabilitatea este orientată către necesităţile informaţionale ale investitorilor. În Statele Unite, în anul 1971, Comitetul Standardelor Financiar-Contabile (Financial Accounting Standards Board – FASB) a definit normele, care a făcut să fie obligatorie, în temeiul principiilor contabile general acceptate (US GAAP), raportarea surselor şi utilizărilor de fonduri, dar definiţia de “fonduri”, nu a fost clară. De la sfârşitul anilor 1970 până la mijlocul anilor 1980, FASB a discutat despre utilitatea estimării viitoarelor fluxuri de numerar. În 1987, Declaraţia FASB nr. 95 (FAS 95) a mandatat ca firmele să prezinte situaţia fluxurilor de numerar. În 1992, Comitetul Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IASB) a emis Standardul Internaţional de Contabilitate 7 (IAS 7), Situaţiile fluxurilor de numerar, care a intrat în vigoare în 1994, obligând firmele să prezinte situaţia fluxurilor de numerar.

Regulile impuse de US GAAP şi IAS 7 pentru situaţiile fluxurilor de numerar sunt similare, dar între acestea există şi unele diferenţe, cum ar fi:

• IAS 7 prevede ca situaţia fluxurilor de numerar să includă schimbări atât în ceea ce priveşte numerarul, cât şi echivalentele de numerar în timp ce US GAAP permite utilizarea numerarului în monoterapie sau numerar şi echivalente.