Standardul internațional de contabilitate IAS 34 - raportarea financiară interimară

Definiţii

În acest Standard următorii termeni sunt utilizaţi cu sensul specificat în continuare:

1)Perioada interimară reprezintă o perioadă de raportare financiară mai scurtă decât un exerciţiu financiar întreg.

2)Raportul financiar interimar reprezintă raportul financiar care conţine un set complet de situaţii financiare (aşa cum se arată în IAS 1, Prezentarea situaţiilor financiare), sau un set condensat de situaţii financiare (aşa cum se arată In acest Standard) pentru o perioadă interimară.

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este de a stabili conţinutul minim al unui raport interimar şi de a stabili principiile de recunoaştere şi evaluare pentru situaţiile financiare complete sau condensate întocmite pentru o perioadă interimară. O raportare financiară interimară corectă şi oportună îmbunătăţeşte abilitatea investitorilor, creditorilor şi a altor factori de a cunoaşte capacitatea întreprinderii de a genera venituri şi fluxuri de numerar, precum şi condiţia financiară şi lichiditatea acesteia

Arie de aplicabilitate

1. Acest Standard nu stabileşte care sunt societăţile care trebuie să publice rapoarte financiare interimare, cât de frecvent sau la ce termen după încheierea perioadei de raportare interimară. Totuşi, guvernele, comisiile de valori mobiliare, bursele şi alte organisme contabile solicită deseori întreprinderilor ale căror titluri de valoare sunt tranzacţionale public să publice rapoarte financiare interimare. Acest Standard se aplică în cazul în care o întreprindere decide sau i se cere să publice un raport financiar interimar ui concordanţă cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate încurajează întreprinderile cotate şi furnizeze rapoarte financiare interimare în conformitate cu principiile de recunoaştere, evaluare şi prezentare stabilite în acest Standard. Societăţile cotate la bursă sunt încurajate, în mod special:

(a) să furnizeze rapoarte financiare interimare cel puţin la sfârşitul primei jumătăţi a exerciţiului financiar; şi

(b) să pună la dispoziţie rapoartele financiare interimare într-un termen nu mai mare de 60 de zile de la încheierea perioadei de raportare interimară.

2. Fiecare raport financiar, anual sau interimar, este evaluat separat din punct de vedere al conformităţii cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Faptul că o întreprindere nu a furnizat rapoarte financiare interimare pe perioada unui anumit exerciţiu financiar sau a furnizat rapoarte financiare interimare ce nu îndeplinesc cerinţele acestui Standard nu constituie un impediment ca situaţiile financiare anuale ale întreprinderii să fie în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.

3. În cazul în care raportul financiar interimar al unei întreprinderi este prezentat ca fiind în conformitate cu cerinţele Standardelor Internaţionale de Contabilitate, atunci acesta trebuie să îndeplinească toate cerinţele acestui Standard. Anumite prezentări în acest sens sunt cerute prin paragraful 19.

Conţinutul unui raport financiar interimar

IAS 1 defineşte un set complet de situaţii financiare ca incluzând următoarele componente:

(a) bilanţ;

(b) cont de profit si pierdere;

(c) situaţia ce arată fie (i) toate modificările capitalurilor proprii, fie (ii) modificările capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din tranzacţiile de capital cu proprietarii şi din distribuirile către aceştia;

(d) situaţia fluxurilor de numerar:

(e) politici contabile şi notele explicative.

a) Din punct de vedere al oportunităţii şi din consideraţii de cost, precum şi pentru evitarea repetării informaţiilor raportate anterior, o întreprindere poate decide sau i se poate cere ca la termenele interimare să furnizeze mai puţine informaţii comparativ cu cele prezentate în situaţiile financiare anuale. Acest Standard stabileşte conţinutul minim al unui raport financiar, ce trebuie să cuprindă situaţii financiare condensate şi note explicative specifice. Raportul financiar interimar trebuie să constituie o actualizare a ultimului set complet de situaţii financiare anual. În consecinţă, se concentrează asupra noilor activităţi, evenimente şi circumstanţe, şi nu reia informaţiile raportate anterior.

b) Nici un element al acestui Standard nu este menit să interzică sau să descurajeze o întreprindere de la publicarea, în raportul financiar interimar, a unui set complet de situaţii financiare (aşa cum este descris în IAS 1), mai degrabă decât a situaţiilor financiare condensate şi a notelor explicative specifice. De asemenea, acest Standard nu interzice şi nu descurajează o întreprindere de la includerea în situaţiile financiare interimare condensate mai mult decât minimum de elemente-rânduri sau note explicative specifice, aşa cum este prevăzut prin prezentul Standard. Recomandările din acest Standard cu privire la recunoaştere şi evaluare se aplică şi situaţiilor financiare complete pe o perioadă interimară, iar astfel de situaţii vor include toate prezentările cerute prin acest Standard (în mod special prezentarea notelor specifice prevăzută de paragraful 16), precum şi acelea prevăzute de alte Standarde Internaţionale de Contabilitate.