Taxa pe Valoare Adăugată

I. DEFINIȚIA ȘI CARACTERISTICILE TAXEI PE VALOARE ADĂUGATĂ

Taxa pe valoare adăugată este o taxă care cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv producţia, serviciile şi distribuţia până la vânzările către consumatorii finali, inclusiv. Din punct de vedere al bugetului de stat taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se stabileşte asupra operaţiilor privind transferul proprietăţii bunurilor şi asupra prestărilor de servicii. Este o taxă unică ce se percepe în mod fracţionat corespunzător valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic. Valoarea adăugată este echivalentă cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările aferente aceluiaşi stadiu al circuitului economic.

M. Ristea definește taxa pe valoare adăugată astfel: ” T.V.A. reprezintă un impozit indirect întemeiat pe criteriul deductibilității care se stabilește asupra operațiunilor privind transferul proprietății bunurilor precum și a celor privind prestările de servicii. Ca mărime T.V.A este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările în cadrul aceluiași stadiu al circuitului economic, de aceea se aplică asupra tranzacțiilor fiecărui stadiu al circuitului economic și reprezintă un venit la bugetul de stat.

Baza apariției taxei pe valoare adăugată este reprezentată de impozitul pe circulația mărfurilor. Datorită faptului că s-a trecut la taxa pe valoare adăugată s-a evitat impozitarea în cascadă a circulației mărfurilor. Taxa pe valoare adăugată a apărut mai întâi în Franța în anul 1954, în sfera de acțiune a acesteia fiind incluse serviciile și comerțul cu ridicata. Ulterior sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată s-a extins și asupra altor activități în special asupra comerțului cu amănuntul. Odată cu Franța și alte state ale uniunii au introdus taxa pe valoare adăugată. În Uniunea Europeană, organele de decizie au declarat acest impozit ca impozit general pentru state mergând ulterior pe lini armonizarii legislației țărilor comunitare. O cotă prelevată din taxa pe valoare adăugată colectată de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniuni.

În România, s-a optat pentru modul indirect de calcul al taxei pe valoare adăugată, în primul rând pentru ca s-a urmarit introducerea unui mecanism asemanător cu cel din majoritatea țarilor Uniunii Europene și apoi pentru că este mai comod, iar informațiile necesare vin direct din documente care justifică taxa colectată (aferentă vânzarilor) si taxa deductibilă (aferentă cumparărilor), pe baza documentelor justificative și apoi, prin diferență se stabilește T.V.A. de plată, sau daca taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată, T.V.A. de recuperati.

Având în vedere ca taxa pe valoare adaugata este un impozit pe care îl plătesc fracționat întreprinderile în drumul parcurs de bunuri și servicii pâna la consumatorul final, fiind suportată de acesta din urmă, se consideră că oferă unele avantaje din punct de vedere fiscal : garantează neutralitatea între filierele de producție și cele de distribuție în interiorul unei țări, asigură neutralitatea externă în sensul că bunurile din import sunt supuse taxei în aceleași condiții ca bunurile provenite din țara și exportul este scutit de T.V.A. ( se evită astfel dubla impunere în țara exportatorului și în țara importatorului, reduce riscul de fraudă prin posibilitatea de a proceda la un control încrucișat. Se mai apreciază, de asemenea, că T.V.A. este un impozit cu randament fiscal ridicat, stabil și elastic, cu pondere semnificativă în totalul veniturilor bugetului de stat. De asemenea se consideră că T.V.A. poate fi privit din trei puncte de vedere : din punct de vedere fiscal, T.V.A. este un impozit pe consum suportat de consumatorul final, din punct de vedere economic T.V.A. este un indicator ce permite măsurarea valorii nou create , din punct de vedere contabil T.V.A. este neutră pentru unitatea economica.