Transferarea noțiunilor de deontologie profesională și doctrină contabilă într-un cadru practic, real

Profesiunea de economist contabil şi contabilitatea ocupă de multă vreme o responsabilitate

majoră în procesul angajării capitalului. Profitabilitatea unei faceri, credibilitatea partenerului şi

bonitatea întreprinderii sunt legitimate prin calculele contabilităţii.

Datorită acestui limbaj normalizat de comunicare, în lumea afacerilor s-a produs o mutaţie esenţială: trecerea de la empirism la rigoare, de la aprecieri arbitrare la adevărul economic şi la imaginea fidelă.

După incursiunea întreprinsă în lumea afacerilor şi asperităţile ei, constatăm serioase

preocupări pe linia „normalizării” comportamentului contabil. Arbitru al disputei desfăşurate între

diferiţi utilizatori prezenţi pe piaţa informaţiei, economistul trebuie să exprime într-un limbaj

ormalizat, adevărul economic. Comanda socială reclamă informaţii reale, inteligibile, pertinente,

neutre, evident la un cost rezonabil.

Realizarea unui corp curent de norme nu se poate realiza decât prin punerea în valoare a

energiilor profesioniştilor contabili organizaţi pentru ca vocea lor să poată fi auzită de mediul

economic de afaceri şi de mediul social .

Rolul şcolii este de crea buni contabili, însă valorile nu se opresc la nivelul unei pregătiri

universitare. Perfecţionarea continuă este cerinţa unei bune stăpâniri a fenomenului contabil în toată

plendoarea lui. Expertul profesionist contabil este care a avut, are şi va avea întotdeauna un cuvânt

de spus în demersurile normalizării şi armonizării contabilităţii. Pe de altă parte, nu trebuie neglijat rolul contabilului în „organizarea întreprinderilor moderne, deoarece lui îi sunt încredinţate spre dirijare şi armonizare cifrele privind mişcarea mijloacelor şi resurselor unei întreprinderi, care ordonate pe anumite categorii, după o schemă bine stabilită, pot demonstra la un moment dat situaţia – oricât de complexă – a unei întreprinderi ”.

Profesia contabilă trebuie să-şi îndrepte mai mult atenţia spre eficienţa şi monitorizarea

iscurilor, neignorând însă latura formală, aceasta în condiţii de independenţă, confidenţialitate şi

ransparenţă profesională.

Rolul contabililor a evoluat o dată cu evoluţia contabilităţii, de la tehnică de înregistrare a

chimburilor comerciale, până la mijloc de control, element probatoriu şi miză socială. De-a lungul

timpului, delegarea atribuţiilor privind producerea informaţiilor pe care le oferă contabilitatea a

creat premisele apariţiei unei profesiuni contabile de sine stătătoare, cu o importanţă tot mai mare şi

având drept scop legitimarea informaţiilor degajate de întreprinderi.

Profesiunile liberale (sau libere) trebuie înţelese ca profesiuni independente, non-comerciale, străine de orice spirit speculativ, constituite în ordine, corpuri, companii sau camere, cu componenţe de autoreglementare şi disciplinare, recunoscute social prin promovarea unor norme proprii de executare a misiunilor ce le sunt date în responsabilitate, dar şi a unor norme de etică şi deontolgie profesională.

Organizarea profesiunii contabile este legată, în mod organic de sistemul contabil pe care îl

are drept referinţă, sistem care, în majoritatea cazurilor, este un sistem naţional. Factorii şi demersul

istoric care au condus la configurarea actualelor sisteme contabile naţionale au influenţat, în mod

decisiv, formarea şi dezvoltarea profesiunii contabile .

Lecţia de istorie a contabilităţii ne arată cum s-au format şi s-au dezvoltat două culturi

contabile diferite, unii autori le numesc rivale, sistemele contabile anglo-saxone şi sistemele

contabile europene continentale. Studiul conjuncturilor în care au apărut ne poate oferi răspunsuri la

o serie de întrebări referitoare la problemele de armonizare şi internaţionalizare a contabilităţii

zilelor noastre. Este legic şi logic faptul că apariţia şi dezvoltarea profesiunii contabile , în diferite

forme de organizare, a urmat drumul parcurs de sistemele contabile, încercând să răspundă solicitărilor acestor sisteme vizavi de cerinţele de informare ale utilizatorilor informaţiilor financiare. De asemenea, este tot atât de adevărat că această profesiune influenţează, la rândul ei, instituţiile şi sistemele de contabilitate. Factorii care au influenţat apariţia diferitelor sisteme de contabilitate, precum şi sistemele contabile înseşi, au influenţat în mod decisiv şi formele de organizare ale profesiunii contabile.

Compania modernă îşi va desfăşura activitatea într-un mediu global informatizat.

Sistemul informaţional contabil al întreprinderii, definit ca setul de resurse umane şi de capital dintr-o organizaţie care se ocupă cu pregătirea informaţiilor contabile şi, de asemenea, de informaţiile obţinute prin colectarea şi prelucrarea tranzacţiilor economice , va deveni tot mai informatizat şi se va baza un sistem informatic cu o pondere în continuă creştere.

Utilizarea principalelor tehnologii informaţionale, precum INTERNET-ul şi diversele sale

aplicaţii (Intranet, Extranet, poşta electronică, e_marketingul, comerţul electronic ş.a), recunoaşterea optică a caracterelor, utilizarea bancomatelor, întâlnirile virtuale conduc întreprinderile spre modernitate. Pentru profesiunea contabilă, dobândirea unei competenţe în acord cu aceste tehnologi constituie un imperativ. Tehnologiile informaţionale joacă un rol vital în realizarea activităţii tuturor organizaţiilor, orientate atât spre obţinerea de profit cât şi spre activităţi non-profit. Profesioniştii contabili trebuie să utilizeze pe scară largă variatele tipuri ale tehnologiilor informaţionale. Ei trebuie să joace un rol activ de organizarea, avizarea şi evaluarea procedurilor de adaptare, dezvoltare şi utilizare a tehnologiilor informaţionale de către organizaţii de toate tipurile şi mărimile.

Societatea contemporană aşteaptă ca profesioniştii contabili să dobândească nivelul cerut de competenţă, pentru a efectua aceste servicii .aşa cum am mai arătat, profesiunea contabilă are o arie diversă de acţiune, profesioniştii activând în industrie şi comerţ, ca liber-profesionişti sau în sectorul public. În această arie, ei îşi asumă diferite roluri, precum acela de manager financiar, de membru al echipei care configurează sistemul de producere a informaţiilor financiare, auditor intern, auditor extern sau expert contabil.

Tehnologiile informaţionale afectează modurile în care organizaţiile sunt structurate, conduse şi îşi desfăşoară activitatea şi, ca urmare, sunt în măsură să schimbe natura şi aspectul financiar al activităţii profesioniştilor contabili. Tehnologiile informaţionale modifică mediul competitiv la care participă, printre alţii, şi, profesioniştii contabili, şi de aceea ei sunt chemaţi să participe la procesele de creare a informaţiilor şi de stabilire a arhitecturii sistemului informaţional.

Ei trebuie, de asemenea, să participe la conducerea, controlul şi evaluarea acestui sistem. Pentru a face faţă schimbărilor şi pentru a obţine beneficii de pe urma oportunităţilor create, dobândirea competenţei în domeniul tehnologiilor informaţionale nu trebuie neglijată. Cerinţele de pregătire a profesioniştilor contabili vor trebui să acopere toate aspectele privind tehnologiile informaţionale. Mai mult decât atât, condiţiile de acces la profesiunea contabilă trebuie să cuprindă şi asemenea competenţe. Programele de formare continuă nu pot să prevadă menţinerea competenţei profesionale în absenţa perfecţionării în domeniul tehnologiilor informaţionale. Şi, în sfârşit, pentru a-şi putea menţine competenţa, profesioniştii contabili trebuie să se perfecţioneze cu aceeaşi „viteză”, ca cea a dezvoltării tehnologiilor informaţionale .