Utilizarea ROI în măsurarea performanțelor financiare a centrelor de investiții

UTILIZAREA ROI ÎN MĂSURAREA PERFORMANŢEI FINANCIARE A CENTRELOR DE INVESTIŢII

Centrele de investiţii sunt acele centre în care responsabilii dispun de o putere de control şi asupra anumitor active utilizate şi care vizează degajarea celei mai bune rentabilităţi a capitalurilor investite.ROI este unul din indicatorii de gestiune utilizat pentru evaluarea performanţelor acestor centre.

Conceptul de profit din investiţie (return on investment, ROI) este folosit de către specialiştii în finanţe pentru a determina valoarea unei anumite investiţii. El dă seama de beneficiile financiare ale unei anumite activităţi în raport cu costurile implicate de aceasta. Conform Dictionary of Modern Economics (ediţia a 4-a), profitul din investiţie reprezintă ”câştigul obţinut din investiţiile de capital, exprimat în raport cu acesta”. Termenul de profit pe investiţie (în limba germană de capital net de randament), desemnează un număr de caracteristici, care a fost definit în anul 1919 de către Donaldson Brown, un inginer de la compania Du Pont de Nemours. Numărul de caracteristici presupune măsurarea randamentului capitalului investit. ROI este definit în sistemul de numere caracteristic al companiei DuPont ca punctul caracteristic numărului de multiplicare a randamentului pe cifra de afaceri şi Kapitalumschlag.

Diagrama de mai sus arată cum ROI a fost calculat că, atunci când raportul a fost creat prima dată in 1919, fiind mult mai complexă decât în prezent. Ceea ce ilustrează aceasta diagramă este că, iniţial, profitul a fost o măsură de randament a investiţiilor în întreaga activitate, nu din profitul de un proiect sau un produs sau un curs de formare profesională sau de orice alt aspect izolat al unei afaceri.

De regulă, profitul din investiţie se calculează raportând câştigul (profitul) rezultat în urma unei acţiuni la costul acesteia (resursele investite). Astfel, profitul din investiţie este exprimat ca procent din profitul generat:

ROI = (Profit / Investiţii) x 100%

DuPont de analiză (cunoscută şi ca DuPont de identitate, Model DuPont sau de metoda de DuPont) este o expresie care ţine cont de trei factori:

- Eficienţei de operare (măsurată de o marjă de profit)

- Societate de utilizare eficienta (măsurată prin cifra de afaceri de activ)

- Pârghie financiară (măsurată de capital, de multiplicare

Du Pont detaliază rentabilitatea capitalului (care este, de a reveni la investitorii de capital, care au contribuit la firmă) în trei elemente distincte. Această analiză permite să se înţeleagă în cazul în care analistul superior (sau inferior) este derivat de la întoarcerea în comparaţie cu companii similare, în industriile (sau între industrii).

The du Pont de identitate este mai puţin util pentru unele sectoare industriale, cum ar fi investiţii bancare, care nu utilizează anumite concepte sau concepte mai puţin semnificative. Variaţiile pot fi utilizate în anumite sectoare industriale, atât timp cât acestea respectă structura de du Pont de identitate.

Du Pont de analiză se bazează pe identitatea de contabilitate, care este, o declaraţie (formula), care, prin definiţie, este adevărată.

Exemple:

Industriile cu o cifra de afaceri ridicata

Anumite tipuri de unităţi de vânzare cu amănuntul, în special magazinele, pot avea foarte mici marje de profit din vânzări, şi o pârghie relativ moderată. În contrast, deşi, cumpărăturile pot avea o cifra de afaceri foarte mare, o vânzare mai multe din activele lor pe an. Rentabilitatea capitalurilor la astfel de firme este dependent de cifra de afaceri obţinuta din vânzarea activelor şi, prin urmare, trebuie atent studiată pentru a observa semnele de peste sau sub-performanţă. De exemplu, pentru acelaşi magazin de vânzări este important faptul că firma obtine un profit mai mare din magazinele existente (mai degrabă decât să arate performanţe îmbunătăţite prin deschiderea de noi magazine continuu).