Conștiința în Sfânta Scriptură

LISTA ABREVIERILOR

1. Abrevieri tehnice

ARC –Arhiepiscopia romano-catolică

BOR –Biserica Ortodoxă Română

asist. univ. – asistent universitar

cap. - capitol

cf. - confruntă

dr. – doctor

ed. – editura

lb. - limba

p. – pagină

vol. - volumul

V.T. –Vechiul Testament

2. Abrevieri biblice

1 Cor. -

2 Cor. -

Evr. -

Fac. – Cartea Facerii

Filip. -

Ier. –Ieremia

Înţ. –Cartea Înţelepciunii

Lc. – Evanghelia după Luca

Mt. – Evanghelia după Matei

Ps. - Psalmii

1Pt. -

Qoh. -

1Reg. -

Rom. -

1Tim. -

2Tim. -

INTRODUCERE

Privind ca norme obiective ale moralei preceptele morale pot fi asemănate cu nişte semn de circulaţie care indică sensul pe care călătorul trebuie să-l aleagă pentru a putea ajunge la destinaţie. Dar trebuie ştiut că este nevoie de un simţ al perceperii semnelor şi al orientării chiar şi acolo unde nu mai sunt semne –deoarece nu este suficientă existenţa indicatoarelor –şi acest simţ este acea facultate morală care spune în mod subiectiv lumii ceea ce este bine şi ceea ce este rău, şi care-i revelează acesteia obligaţia sa morală.

Conştiinţa morală este cea mai apropiată normă a moralităţii, pentru că ea aplică principiile moralei cazurilor practice ale vieţii şi ea lucrează în interiorul nostru. În viaţa morală a oamenilor un rol covârşitor îl are conştiinţa morală deoarece de la corecta şi normala ei funcţionare atârnă moralitatea lor. Este important atât pentru societate cât şi pentru sănătatea morală a individului cultivarea conştiinţei şi ţinerea ei în stare sănătoasă. Conştiinţa este dovedită prin consimţământul universal al omenirii şi prin existenţa ei faptică de aceea existenţa acestei facultăţi a omului este superfluu a o dovedi.

În zilele noastre doctrina conştiinţei trezeşte o atenţie mereu sporită deşi în anii ce au urmat Conciliului Vatican II a trezit un interes moderat.

Este problematică situaţia în care am apela constant la conştiinţă deoarece opoziţia faţă de stat şi de legile sale se exprimă în numele conştiinţei, tot în numele ei omul se poate opune statului şi legilor sale, şi tot în numele ei se resping tradiţiile şi directivele bisericii. Deci se încearcă o „emancipare” a conştiinţei considerând că ea nu este ţinută să dea seama altora şi să fie judecată de ei, putându-se ajunge uşor la iluzia că normele ar fi lucruri pentru minori în timp ce conştiinţa îi priveşte pe cei majori.