Sacramentul Euharistiei

Catehismul Bisericii Catolice defineşte sacramentul ca un semn vizibil instituit de Isus Cristos prin care primim harul nevăzut. Termenul latin „sacramentum”, are o istorie bogată şi complexă atât în afara creştinismului cât şi în interiorul său.

Din cea mai simplă analiză a semnului ne putem da seama că este primul şi cel mai important mijloc de comunicare existent în natură înainte de a fi fost instituit convenţional de om.

În Noul Testament primul şi fundamentalul semn este Isus Cristos. El este Sacramentul lui Dumnezeu faţă de om, este realitatea al cărui semn este Cristos în existenţa sa umană divină. Valoarea de semn a lui Cristos ne-o prezintă sfântul evanghelist Luca atunci când spune despre el: „Astăzi în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsii un copil înfăşat şi culcat în iesle” .

I. Sfintele Sacramente în Dreptul Canonic.

Dreptul Sacramental se supune Teologiei Sacramentală aşa cu corpul se supune sufletului. Codul Canoanelor reglementând sfintele sacramente, începând cu Botezul explică temele celebrării şi ale ministrului, calităţile celui care se pregăteşte să la primească, documentele de atestare şi înregistrare a conferiri care a avut loc. În general Codul schiţează profilul teologic al sacramentului, prevede competenţa autorităţii supreme, explică dreptul la sacrament al credincisului şi datoria de a se pregătii pentru opera păstrării sufletelor.

Dreptul Canonic priveşte sacramentul ca pe un semn orânduit de Cristos prin care primim darul .

II. Euharistia.

Euharistia este un Sacrament care cuprinde adevăratul trup şi sânge al lui Isus Cristos chipul pâinii şi al vinului pentru hrana sufletului nostru. Euharistie în limba greaca semnifică „mulţumire” deoarece prin ea mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile lui. Euharistia este sacrament pentru că are toate cele ce se cer pentru un sacrament:

a) semnul văzut- este chipul pâinii şi mal vinului sub care se află Isus Cristos după consacrare;

b) harul nevăzut- prin acestea Euharistia întrece pe toate celelalte sacramente, ea ni-L dă pe însuşi Isus Cristos dătătorul tuturor harurilor.

Sfânta Euharistie apare sub mai multe denumiri: Cina Domnului; Frângerea Pâinii; Paharul Binecuvântării; Pâinea Mântuirii; Pâinea Vieţii; Ospăţul Iubirii; Dumnezeieştile şi Înfricoşătoarele Taine; Împărtăşanie; Cuminecătură .

Euharistia are un caracter comemorativ, ea fiind o aducere aminte, o anamneză a întregii opere mântuitoare a lui Isus după porunca dată apostolilor: „aceasta să o faceţi întru amintirea mea” , completată de sfântul Pavel: „căci de câte ori veţi mânca trupul Meu şi veţi bea paharul acesta moartea Domnului vestiţi până când va veni ” .

Celebrantul Sfintei Euharistii este episcopul sau preotul, ca urmaşi ai apostolilor. Cu învoirea lor, diaconii pot duce şi împărtăşii Sfânta Euharistie celor bolnavi sau celor din închisori.

Efectele Sfintei Euharistii: a) primim graţia învierii: „cel ce va mânca din pâinea aceasta viu va fi în veci ” ;

b)şterge toate păcatele;

c) unirea cu Isus: „cel ce mănâncă şi bea sângele meu, petrece întru mine şi eu în El ” .