Cesare Lombroso

Evolutia criminologiilor specializate catre criminologie generala s-a desfasurat ,cel mai adesea,sub semnul unor acerbe lupte de idei.Confruntarile de opinii au avut un rol pozitiv, propulsand teoriile care s-au impus din punct de vedere stiintific pentru momentul concret-istoric in care au fost lansate,creand curente noi de gandire stiintifica,dar generand uneori si controverse din care criminologia a avut de castigat.

Problema tratarii marilor curente in criminologie este deosebit de sensibila deoarece se intampla frecvent ca oamenii de stiinta care au o orientare comuna in problemele esentiale ale domeniului cercetat sa aiba opinii diferite in privinta altor aspecte ale aceluiasi domeniu.

S-a constatat ca marea majoritate a doctrinelor criminologice s-au concentrat asupra cauzalitatii fenomenului infractional ,istoria criminologiei fiind una a modelelor etiologice.Acest criteriu a fost considerat relevant ,fiind utilizat de multi istorici ai criminologiei in includerea teoriilor criminologice in diverse orientari care s-au conturat in decursul timpului.

In cadrul orientarii biologice ,sau antropologic-biologice cum mai este ea numita,sunt reunite teorii care confera factorilor biologici o importanta hotaratoare in geneza crimei.Caracteristic pentru ansamblul acestei orientari este limitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului ,incercarea de a demonstra existenta unor trasaturi specifice de ordin bioantropologic care diferentiaza infractorul de noninfractor ,trasaturi care determina comportamentul antisocial al individului.

Fondatorul antropologiei criminale si initiatorul pozitivismului in stiintele criminale ramane in istoria universala celebrul savant italian Cesare Lombroso.Nascut la 6 noiembrie 1835 in Verona,personalitatea viitorului savant s-a format in cadrul studiilor la Facultatea de Medicina din Pavia ,unde in 1858 si-a luat diploma de medic legist.Apreciat pentru activitatea sa ca medic militar cand publica studiul intitulat <Cretinismo in Lombardia>,rectorul Universitatii din Pavia decide sa-l invite pe Lombroso sa ocupe catedra de psihiatrie.Acceptand invitatia facuta,la 3 mai 1863,Cesare Lombroso si-a inaugurat cursul sau <Medicina legale delle alienazioni mentali>.considerat de analistii moderni ca intaiul nucleu al operei sale fundamentale <L’uomo delinquente>,aparuta la Milano in 1876.Atunci ,Lombroso initiaza primul in lume ,examenul sistematic al omului criminal ,substituind tehnicilor anterioare “intuitive”,metoda experimentala ,cu ajutorul careia studiaza pe omul delincvent ca “obiect de istorie naturala”inzestrat cu simturi si sensibilitate.

Obtinand recunoasterea autoritatilor statului a cursului de “Medicina legala”,predat la Universitatea din Pavia ,la 1 ianuarie 1864,Lombroso si-a inaugurat catedra “Clinica de boli mentale “,la care adauga apoi si “Antropologia”,initiind astfel o noua stiinta psihiatrica si antropologica pe baze experimentale.Devenit profesor universitar si cercetator de prestigiu la 1 decembrie1871 ,Lombroso ocupa provizoriu conducerea manicomului (ocnei)din Pisaro ,unde in laboratorul organizat de el au fost studiati sub aspect psihiatric si antropologic (prin probe experimentale)400 de criminali.

In acest mod a rezolvat Lombroso problema care il preocupa de ani de zile la catedra Universitatii din Pavia si anume :apararea societatii de oameni criminali crezuti ca atare ,pentru care inchisoarea este o nedreptate,iar libertatea lor un pericol pentru ordinea publica.Remediul in viziunea sa era ca oamenii criminali sa fie inlaturati din societate,nu temporar in proportia faptelor comise ,ci pe timp nedeterminat ,potrivit temeabilitatii lor ,in manicomii(ocne)criminale ,teza comunicata institutului Lombardo in1872, caruia i-a trimis studiul sau,<Memoria sur manicomi criminali>.Dupa ce publica la 15 aprilie lucrarea sa <Tratatto antropologica sperimentale dell l’uomo delinquente >,fondatorul antropologiei criminale ,vine la Torino,unde timp de trei ani marginalizat fiind de autoritati si colegii universitari ,cursul liber de psihiatrie i-a fost refuzat;nu I s-a permis vizitarea bolnavilor sai nici chiar in mod gratuit,I s-a interzis accesul in inchisori.Depasind oprelistile ce au ca temei ostilitatea fatisa a autoritatilor fata de remediile preconizate de profesor in domeniul criminalitatii,in 1878 C.Lombroso reuseste sa ocupe catedra de “Psihiatrie si antropologie”a Universitatii din Milano,si apoi,spre marea lui fericire ,si catedra de psihiatrie a universitatii din Turin.

Inconjurat de admiratori dar si de adversari inversunati,in aceasta epoca Lombroso isi continua cu asiduitate activitatea :elaboreaza cursuri universitare ,intreprinde studii pe delicventi periculosi ,publica noi lucrari de criminologie (L’antropologie criminelle”,Paris,1899),scrie in reviste ,participa la reuniuni stiintifice organizate in tara si strainatate.In functiile detinute in conducerea diferitelur societati si reviste de specialitate ,Cesare Lombroso a indrumat cu experienta si competenta sa procesul intemeierii stiintei criminologice moderne.

Dupa deceptii politice cunoscute intre 1904 si 1906,in anii din urma,Cesare Lombroso s-a ocupat de studii spiritiste ,prin care constata ca parte din fenomene pot fi explicate cu ajutorul teoriilor experimentale pozitiviste ,dar altele nu pot,si ca numai teoria spiritista le poate da explicatie.

Opera cea mai celebra a lui Cesare Lombroso este <L’uomo delinquente>,iar <Medicina legale delle alienazioni mentali >este considerate ca intaiul nucleu al acestei opere. Influentat puternic de curentul positivist alaturi de care unii autori adauga ura de o viata a lui Lombroso fata de <idealism>,reprezentat ,in conceptia sa de acele opinii care explicau comportamentul uman prin referire la factori spirituali,Lombroso publica principala sa lucrare <L’uomo delinquente>.Intaia sa editie a aparut la Milano,la 15 aprilie 1876,avand titlul:”Trattato antropologico sperimentale dell uomo delinquente”.Lombroso,medic legist si psihiatru ,inspirat de teoriile lui Darwin si Spencer si in general de noile descoperiri stiintifice si de noile conceptii filozofice ,atras de ideile si constatarile stiintelor naturale ,cucerit de metoda experimentala ,animat de constatarile antecesorilor sai(influentat si de scrierile lui Dostoievski)stimulat de firea sa scrutatoare de a cunoasta cat mai bine particularitatile,intimitatile fiziologice si psihologice ale alienatilor de sub ingrijirea sa (manicomiul din Pavia ,Pesaro),precum si ale criminalilor ,intrucat si acestia interesau specialitatea sa ,si stapanit de dorinta sa vie de a vindeca si ajuta pe cei anormali si bolnavi ,a initiat cercetarile sale ,pe care apoi impreuna cu concluziile sale le-a rezumat in aceasta opera.

Dupa cum spun fiicele lui Lombroso (Paula si Gina Lombroso: Appunti sulla vita.Le opera,Torino,1906),tatal lor prin cercetarile anatomice si masurile antropometrice asupra alienatilor ,prin confruntarea acestora cu criminalii si cu normalii ,a ajuns la convingerea ca oarecare deosebire substantiala trebuia sa existe intre unii si altii,dar nu gasea sinteza diferentiala.A fost insa hotaratoare in aceasta privinta constatarea facuta asupra craniului faimosului bandit Vitella ,la care cu ocazia anatomizarii a gasit o serie intreaga de deformatiuni ,care faceau sa semene cu craniul unei maimute inferioare .Printre alte deformatiuni s-a gasit la baza craniului o gropita occipitala mediana.Aceasta constatare a fost o lampa revelatoare.<La vederea acelui craniu,zice tatal meu,imi apare deodata ,ca o larga campie sub un orizont aprins ,iluminata problema naturii infractorului ,care trebuia sa reproduca in timpurile noastre caracterul omului primitiv si mai jos pana la carnivori”

.Aceasta (adica reproducerea ) ,continua Gina Lombroso in lucrarea citata ,era cauza , ratiunea gropitei occipitale ,falcilor voluminoase si a intregii analogii ce s-a gasit intre criminali ,salbatici ,alienate si oameni preistorici :toti reprezentand stadii de mult trecute ale evolutiei.>