Prevenirea și controlul criminalității feminine

In literatura de specialitate, reactia sociala este definita ca un ansamblu de raspunsuri date criminalitatii de catre puterea politica si societatea civila, care cuprinde atat reactia represiva, cat si reactia preventiva.

In incercarea de a explica de ce numarul femeilor care comit infractiuni este incomparabil mai mic cu cel al barbatilor, cercetatorii au abordat si ipoteza conform careia sistemul justitiei penale ar da dovada de mai multa intelegere in cazurile in care autorii sunt femei, fiind mai tolerant sau mai putin aspru cu femeile delincvente, comparativ cu barbatii care comit infractiuni si ca, in acest sens, s-ar folosi „standarde duble”. Citatul cel mai utilizat in acest sens apartine lui Pollak, care spunea, inca din anul 1950: „Barbatii urasc sa acuze femeile si, in mod indirect, sa le trimita sa-si execute pedeapsa: politistilor nu le place sa le aresteze, procurorilor sa le acuze, judecatorilor si juratilor sa le gaseasca vinovate.”

Aceasta ipoteza a fost studiata de mai multi cercetatori, concluziile fiind urmatoarele:

- sistemul judiciar utilizeaza standarde diferite, iar factorii relevanti luati in considerare par a fi cei referitori la grija care trebuie purtata copiilor si diferentele de vinovatie dintre barbati si femei;

- studii mai recente au in vedere si alti factori care, pe langa sexul delincventei, pot influenta luarea unei decizii, ca, de exemplu, antecedentele penale sau pagubele provocate; cand toti acesti factori au fost verificati, numarul cazurilor aparente de tratament preferential acordat femeilor s-a redus semnificativ, dar nu pana la disparitie;

- unii cercetatori au descoperit insa ca femeile care au deviat de la rolul de gen considerat normal au fost tratate cu mai multa asprime decat ar fi fost necesar;

- cresterea numarului de femei in penitenciare s-ar datora eforturilor de „egalizare” pe care le face sistemul justitiei penale, care au un efect mai pronuntat asupra femeilor decat asupra barbatilor.

Caracteristicile femeilor condamnate aflate in penitenciarele din Romania

O comparatie a infractiunilor comise de femei cu situatia generala a persoanelor condamnate in anul 2004 indica urmatoarele:

- in privinta infractiunilor contra persoanei, procentele sunt sensibil apropiate: 26% din totalul persoanelor condamnate si 26,19% din femeile private de libertate au comis aceste tipuri de infractiuni;

- pentru infractiuni contra patrimoniului au fost condamnate 44,85% din totalul persoanelor, in cazul femeilor procentul fiind mai ridicat, respectiv 56,49%;

- infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala au fost comise de 5,58% dintre femeile condamnate, in timp ce din totalul persoanelor condamnate doar 3,84% au comis acet tip de infractiune;

- infractiuni contra autoritatii au fost comise de 1,66% dintre femeile condamnate doar 0,57% fiind sanctionate pentru aceasta infractiune.

Cele mai multe dintre femeile condamnate sunt tinere, cu varsta cuprinsa intre 22-35 de ani, urmate de cele aflate la deplina maturitate, cu varsta cuprinsa intre 36-45 de ani si cele care au intre 46-55 de ani. La mare distanta urmeaza tinerele cu varsta cuprinsa intre 18-21 de ani, femeile care au peste 55 de ani si minorele, care reprezinta 1,80% din totalul femeilor condamnate.

Cele mai multe femei care au varsta peste 55 de ani au comis infractiuni de fals, dar niciuna nu este condamnata pentru infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala. Grupele de varsta intre 18-21 de ani si intre 22-35 de ani sunt cel mai bine reprezentate la infractiunile care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala.

Din punct de vedere al starii civile, cele mai multe dintre femeile aflate in penitenciare traiesc in concubinaj, urmate de cele casatorite, necasatorite, de vaduve si de cele divortate.

Cele mai multe femei casatorite au comis infractiuni contra autoritatii si infractiuni de fals, cele mai multe femei necasatorite sunt condamnate pentru trafic de stupefiante, iar cele mai multe femei care traiesc in concubinaj au comis infractiuni contra proprietatii. Cele mai multe vaduve se regasesc in randul femeilor condamnate pentru infractiuni contra persoanei, consecinta directa a faptei comise, de regula uciderea sotului. Din totalul femeilor aflate in penitenciare, peste 70% aveau copii, din care circa 2000 erau minori.

Nivelul de instruire cel mai frecvent intalnit in randul femeilor condamnate aflate in penitenciare este cel gimnazial, urmat de cel liceal. Analfabetele reprezinta 18,27% din totalul femeilor condamnate, cele care aveau intre 1-4 clase 11,39%, urmeaza cele cu studii profesionale, iar absolventele unei institutii de invatamant superior sunt foarte putine.

In ceea ce priveste ocupatia femeilor aflate in penitenciare, caracteristic e faptul ca marea majotitate nu avea nicio ocupatie la inceperea executarii pedepsei, 4,86% erau muncitoare calificate intr-o meserie, 3,96% efectuau diverse munci necalificate, 2,04% erau pensionare, sub 1% patroane si 5,83% aveau alte profesii, inclusiv intelectuale.

Cele mai multe femei fara ocupatie (aproape 90%) se regaseau in randul celor condamnate pentru trafic de stupefiante, procent explicabil prin faptul ca acestea erau si consumatoare de droguri, dependenta fiind incompatibila cu exercitarea unei profesii, cu exceptia prostitutiei.

Mediul de rezidenta era cel urban pentru 63,58% din femeile aflate in penitenciare, iar 36,42% aveau resedinta in mediul rural. Variatii semnificative se regasesc in cazul femeilor condamnate pentru alte tipuri de infractiuni, respectiv trafic de stupefiante, unde aproape toate detinutele aveau domiciliul in mediul urban, la cele condamnate pentru infractiuni contra autoritatii si pentru infractiuni care aduc atingere unor relatii de convietuire sociala, unde circa ⅔ locuiau in orase. O situatie diametral opusa se poate constata in randul femeilor condamnate pentru infractiuni contra persoanei, unde peste ½ din femeile care au comis acest tip de infractiune aveau domiciliul in mediul rural.

Analiza antecedentelor penale arata ca 61,63% dintre femeile aflate in penitenciare sunt infractoare primare, 12,93% aveau antecedente penale, si 25,71% erau recidiviste.

Din punct de vedere al duratei pedepsei de executat, doar 1,66% din totalul femeilor aflate in penitenciare au de executat pedepse mai mici de 1 an inchisoare, 26,75% au de executat intre 1-3 ani inchisoare, 27,44% au de executat intre 3-5 ani inchisoare, 25,64% intre 5-10 ani inchisoare, 8,68% intre 10-15 ani inchisoare, 9,58% intre 15-25 ani inchisoare si 0,25% sunt condamnate la pedeapsa detentiunii pe viata.

In concluzie, femeia condamnata aflata in penitenciarele din Romania are varsta cuprinsa intre 22-45 de ani, traieste in concubinaj si are mai multi copii decat media nationala, are cel mult 8 clase si este fara ocupatie, domiciliaza preponderent in mediul urban, este de regula infractoare primara si are de executat pedepse cu inchisoarea cuprinsa intre 3-10 ani.

Multe dintre femeile condamnate s-au confruntat, inainte de condamnare cu serioase dificultati socio-economice. O evaluare realizata in tari din Uniunea Europeana confirma aceasta stare de fapt. In toate cele 6 state participante s-a descoperit, in randul femeilor condamnate, o supra-reprezentare a femeilor care provin din medii sarace, minoritati etnice, dependente de droguri si supuse violentei domestice.

Dupa cum rezulta de mai sus, precum si in conformitate cu Rezolutia celui de-al VIII-lea Congres al ONU consacrat prevenirii criminalitatii si tratamentului delincventilor, factorii favorizanti ai criminalitatii feminine sunt:

- agresiunile fizice, sexuale si psihice la care multe dintre femeile condamnate au fost supuse inainte de comiterea infractiunilorde catre persoane aflate in anturajul apropiat;

- disocierea legaturilor familiale, agravate printr-o educatie parentala inadecvata, cu efect negativ asupra mediului de viata;

- saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistemul de invatamant si de formare inadaptat;

- numarul crescand de femei fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale;

- conditiile dificile pe care le intampina femeile care migreaza de la sat spre oras sau care isi cauta un loc de munca in alte tari;

- discriminarea, care poate crea dezavantaje in planul social, al sanatatii si al angajarii in munca;

- degradarea mediului urban, mai ales insuficienta unor institutii care sa ofere diverse servicii si facilitati in anumite comunitati;

- dificultatile create de societatea moderna de a insera corect toate persoanele in comunitate, in familie, in mediul de munca, in scoala si de a se identifica cu o anumita cultura;

- abuzul de alcool, de droguri si alte substante, a caror dezvoltare este favorizata de factorii de mai sus;

- multiplicarea activitatilor legate de criminalitatea organizata, mai ales de traficul de droguri si traficul de persoane;

- promovarea, mai ales prin mass media, a ideilor si atitudinilor care sunt surse ale violentei, inegalitatii si intolerantei.