Controlul intern al funcțiilor implementarea efectivă a controlului intern

Un principiu anglo-saxon spune că “oamenii fac ce trebuie să facă atunci când sunt controlaţi”. Din această perspectivă, controlul reprezintă o „analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire”.

Preliminarii

Expresia “control intern” provine din lectura românească a englezescului “internal control”. Întrucât conceptul de “control intern” acoperă o arie largă de sensuri şi semnificaţii, aceasta nu poate fi asimilat doar de forma tradiţională de inspecţie, de verificare sau de control, dar nu o exclude. Prin urmare, in accepţiunea sa largă, controlul intern este răspunsul la întrebarea “ce se poate face pentru a deţine un control cat mai bun asupra activităţilor?”.

Definiţiile controlului intern sunt numeroase, dar, în ce priveşte esenţa acestui concept, au fost formulate următoarele definiri

În 1977 Ordinul Experţilor Contabili din Franţa definea controlul intern ca fiind „totalitatea măsurilor care contribuie la deţinerea controlului asupra companiei ce are drept scop, pe de-o parte, asigurarea protecţiei patrimoniului şi calitatea informaţiei, iar, pe de altă parte, aplicarea instrucţiunilor conducerii şi favorizarea îmbunătăţirii performanţelor.” Controlul intern se manifestă prin organizarea, metodele si procedurile fiecărei activităţi a companiei, pentru a-i menţine perenitatea.

Un an mai târziu, Comitetul Consultativ de Contabilitate din Marea Britanie propunea o nouă definiţie controlului intern, ca fiind totalitatea sistemelor de control, financiare şi de altă natură, implementate de către conducere pentru a putea desfăşura afacerile companiei într-o manieră ordonată şi eficace, pentru a asigura respectarea politicilor de gestiune, pentru a proteja activele şi pentru a garanta, pe cât posibil, exactitatea şi completitudinea informaţiilor înregistrate”. O definiţie similară a dat-o şi Institutul American al Contabililor Publici Certificaţi, în 1978, şi anume „Controlul intern este format din planurile de organizare şi din toate metodele şi procedurile adoptate în interiorul unei companii pentru a-i proteja activele, pentru a controla exactitatea informaţiilor furnizate de către contabilitate, pentru a creşte randamentul şi a asigura aplicarea instrucţiunilor conducerii”.

În ţara noastră, controlul intern a primit o definiţie oficială printr-un text de lege din anul 1999. Astfel prevăzută în Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999, la art. 2 lit. d) privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, republicată oferă următoarea definiţie: „Controlul intern este ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi eficace; acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile.”

Ca o concluzie generală a definiţiilor prezentate mai sus, putem spune despre controlul intern că el reprezintă materia primă a auditului intern.

Implementarea Controlului Intern

Pe lângă asimilarea noţiunilor teoretice şi a tot ceea ce înseamnă controlul intern este important ca managerul sau responsabilul, indiferent de palierul ierarhic pe care se află să înţeleagă bine în ce constă controlul intern, să ştie şi cum să acţioneze pentru a-l implementa. Aşa cum auditorul intern dispune de o metodă pentru a efectua o misiune, există şi o metodă de implementare a unui dispozitiv de control intern bine pus la punct şi raţional.