Analiza Comparativă a Moștenirii Testamentare și Moștenirii Legale

1. Moştenirea ca instituţie de drept civil, caracteristicile ei, noţiunea şi importanţa.

Se presupune că dreptul succesoral a apărut odată cu apariţia dreptului de proprietate, cu care este legat indisolubil fiind un mod de dobîndire a proprietăţii. Moştenirea ca instituţie de drept civil a apărut încă în antichitate în Dreptul civil Roman. Dar şi orice popor sau trib îşi avea propriile reglementări, sub formă de cutumă sau tradiţie, cu privire la moştenire. Evoluţia dreptului succesoral pe parcursul istoriei a fost determinată de aceiaşi factori de care au fost influenţate şi alte instituţii de drept. Evoluţia societăţii şi dezvoltarea mijloacelor de producere au impus schimbarea esenţială a prevederilor dreptului succesoral.

În articolul 1 al Protocolului Adiţional la Convenţia Europeană a drepturilor omului e spus că „ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul să i se respecte bunurile sale.” Ceea ce presupune şi respectarea voinţei persoanei de a dispune de bunurile proprii pentru cauză de moarte. Acest drept este garantat şi de art.46 al Constituţiei Republicii Moldova.

Succesiunea reprezintă unul dintre modurile de dobîndire şi transmitere a proprietăţii private, care a aparţinut unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane fizice, juridice sau către stat şi este una dintre cele mai importante verigi ale vieţii sociale. Ca oricare altă instituţie de drept succesiunea reglementează un grup determinat de raporturi juridice omogene şi are caracteristicile sale proprii determinate de relaţiile sociale reglementate de ea.

Raporturile juridice de drept succesoral apar în legătură cu decesul unei persoane şi transmiterii drepturilor şi obligaţiilor ei la altă persoană. Dar savanţii sovietici spuneau că nu oricare transmitere de drepturi şi obligaţii a unei persoane decedate este moştenire ci doar acea directă, ceea ce înseamnă că moştenitorii primesc drepturile şi obligaţiile direct de la defunct şi nu de la alte persoane.

Ca instituţie de drept civil, moştenirea are o legătură indisolubilă cu dreptul de proprietate fiind un mod de dobîndire a ei. Ca orice transmisiune de proprietate moştenirea asigură legătura dintre cel care lasă moştenirea (defunctul) şi cel care primeşte moştenirea (moştenitorul). Moştenirea are mai multe particularităţi sau caracteristici ce o deosebesc de alte moduri de dobîndire a proprietăţii :

• Este o transmitere pentru cauză de moarte, adică prin moştenire se pot transmite doar drepturi unei persoane decedate. Decesul este dispariţia fizică a persoanei, se constată prin certificatul de deces sau prin hotărîrea definitivă a instanţei de judecată în urma căreia se eliberează acelaşi certificat de deces. Deci purtătorul de drepturi şi obligaţii dispare şi instituţia de moştenire asigură trecerea patrimoniului rămas fără stăpîn la o altă persoană fie fizică, fie juridică sau Statului. Această transmisiune se referă doar la patrimoniul unei persoane fizice, persoanele juridice sînt supuse unui alt regim juridic.

• Moştenirea este o transmisiune universală întrucît patrimoniul sau masa succesorală prezintă o universalitate juridică. La moştenitori trece întreaga totalitate de drepturi şi obligaţii care poate fi transmisă altor persoane. Moştenirea se primeşte ca un tot întreg. Dacă moştenitorul a primit un drept de-a defunctului se consideră că el a primit întreaga moştenire.

• Moştenirea are un caracter unitar. Patrimoniul transmis se supune unui regim juridic unic, care se stabileşte prin aceleaşi norme juridice, indiferent de natura drepturilor (reale sau de creanţă), natura bunurilor (mobile, imobile), modul de dobîndire a lor (moştenite sau achiziţionate), sau de izvorul vocaţiei succesorale (legea sau testamentul).

• Moştenirea este indivizibilă. Acceptarea sau renunţarea la moştenire are caracter indivizibil. Moştenitorul sau acceptă toată partea ce i se cuvine ori renunţă total la ea, primirea a unei singure părţi nu se permite de lege.

• Caracterul nemijlocit este o trăsătură menţionată de savanţii sovietici, întrucît moştenitorii primesc drepturile şi obligaţiile nemijlocit de la defunct şi nu de la alte persoane.

Deci din cele spuse mai sus putem defini dreptul succesoral ca instituţie de drept civil care reglementează un grup de raporturi juridice omogene ce apar în urma decesului persoanei fizice – purtătorului de drepturi şi obligaţii, şi transmiterii lor unor alte persoane în modul universal, unitar, indivizibil şi nemijlocit.

Prin succesiune se transmite patrimoniul persoanei fizice decedate, către una sau mai multe persoane determinate de voinţa celui decedat, succesiune numită testamentară, sau de lege, succesiune numită legală.

Moştenirea este strîns legată cu dreptul de proprietate, şi contribuie la apărarea lui. Legea permite oricărui cetăţean ca el să dispună de patrimoniul său pentru cauză de moarte. În cazul de inexistenţă a oricăror dispoziţii legea cheamă la moştenire persoanele apropiate celui decedat prin rudenie. Astfel moştenirea într-o măsură oarecare contribuie la întărirea relaţiilor de familie, căsătorie, apără interesele copiilor minori, moştenitorilor inapţi de muncă. Sau îngrădeşte drepturile şi interesele patrimoniale ale Statului, organizaţiilor de Stat sau obşteşti, sau altor persoane juridice cărora le vor trece prin moştenire drepturile celui decedat.

Prin urmare succesiunea asigură o oricare continuitate a proprietăţii private.