Asigurarea de Bunuri

Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economice care implică aportul unui număr mare de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care sunt ameninţate de aceleaşi pericole în existenţa şi activitatea lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure. Asigurarea este unul din cele mai efective mijloace de protejare împotriva riscurilor. Conform legii cu privire la asigurări, prin asigurare se înţelege un sistem de relaţii menite să protejeze interesele personale şi patrimoniale ale persoanei fizice şi juridice(asigurat) prin formare de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia ca la producerea cazului asigurat să plătească asiguratului suma asigurată sau despăgubirea asigurată.

Asigurarea de bunuri intră în categoria asigurărilor de daune. Asigurarea de bunuri vizează anumite lucruri degradabile sau care pot fi distruse datorită unor accidente sau dezastre naturale( de exemplu case, autovehicule, bunuri ale gospodăriei casnice, animale). În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea prejudiciilor cauzate de diferite calamităţi naturale, accidente sau acţiunile premeditate şi nelegitime ale terţelor persoane.

Asigurările de bunuri – au ca obiect valorile materiale, animale, bunuri de tot felul, susceptibile a fi distruse sau vătămate de accidente, calamităţi naturale, indiferent de forma lor de proprietate. Principalele forme de asigurare în cadrul acestei ramuri sunt:

- asigurarea animalelor;

- asigurarea culturilor agricole;

- asigurarea clădirilor, construcţiilor şi a conţinutului acestora;

- asigurarea de transport terestru, aerian şi maritim;

- asigurarea autovehiculelor;

- asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice etc.

De asemenea obiectul asigurării de bunuri îl reprezintă bunurile individual determinate, generice, precum şi bunurile viitoare care sunt supuse riscului de distrugere totală sau parţială. În calitate de asigurat poate fi orice persoană fizică sau juridică care are un interes în păstrarea bunurilor asigurate. Această condiţie se explică prin faptul că doar în legătură cu faptul că un bun asupra căruia există un interes poate să se producă o pagubă materială care să afecteze respectiva persoană. Asiguratul este obligat să intreţină bunul asigurat în bune condiţii în scopul prevenirii cazului asigurat. Asigurătorul va avea dreptul de a verifica condiţiile întreţinerii bunului de către asigurat cu permisiunea acestuia. În cazul producerii cazului asigurat, asiguratul va tebui să înteprindă măsuri în vederea limitării pagubelor. De asemenea, asiguratul trebuie să informeze asigurătorul în termenii prevăzuţi de contract despre survenirea cazului asigurat. Suma asigurată se stabileşte prin acordul părţilor în limitele valorii reale a bunurilor, dacă condiţiile contractului nu stabilesc altfel. Asigurătorul îşi rezervă dreptul de a stabili valoarea reală a bunurilor numind o expertiză. Legislaţia nu permite contestarea sumei asigurate a bunului stabilită prin acordul părţilor decît în cazul în care asigurătorul va demonstra că asiguratul l-a indus în eroare în mod intenţionat

Despăgubirea de asigurare plătită de asigurator va fi stabilită de către acesta în dependenţă de starea bunurilor asigurate în momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depăşi valoarea bunului, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată prevăzută în contract. Faptul dat rezidă din necesitatea evitării unei supraasigurări, care ar putea stimula interesul asiguratului pentru producerea evenimentului asigurat. În cazul în care suma asigurată este mai mică decît valoarea reală a bunului asigurat, despăguburea de asigurare poate fi redusă corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului.

Dacă asiguratului i-a fost pricinuită vreo pagubă, pentru care sunt responsabile persoane terţe, atunci el are dreptul să ceară plata despăgubirilor fie de la persoanele responsabile, fie de la asigurător. Însă ţinem să menţionăm că aceste drepturi ale asiguratului nu pot fi exercitate simultan, el avînd dreptul doar la alegerea unuia dintre ele.

Dacă asiguratul a fost despăgubit de asigurător, atunci cel din urmă va avea dreptul exclusiv de a intenta o acţiune persoanei terţe responsabile. Asigurătorul poate să-şi exercite acest drept în limitele despăgubirii de asigurare pe care a plătit--o asiguratului. Dacă asiguratul renunţă la pretenţiile sale faţă de terţ sau la drepturile care constituie temeiul acestor pretenţii, asigurătorul este scutit de plata părţii din despăgubire pe care ar fi putut-o pretinde, în măsura existenţei temeiurilor de la terţ.

Însă nu este obligatoriu ca asigurătorul să plătească întreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună, deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.

O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat.

În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii în care şi alte persoane decât proprietarul pot avea interes faţă de un bun, cum ar fi:

1) proprietate în comun - o persoană care deţine un bun în comun cu una sau mai multe persoane are dreptul de a asigura bunul respectiv la întrega valoare. Aceasta nu înseamnă că, în caz de distrugere a bunului asigurat, această persoană va fi singura despăgubită, ci va beneficia de despăgubire doar în limita dreptului ei de proprietate;

2) proprietatea ipotecată - în caz de ipotecă, ambele părţi au un interes asigurabil: debitorul ipotecar - în calitate de proprietar, iar societatea ipotecară - în calitate de creditor. În aceste situaţii se încheie un contract de asigurare în numele ambelor părţi;

3) proprietatea inchiriată - în cazul în care chiriaşul încheie un contract de asigurare, o face în numele şi folosul proprietarului, deci nu poate pretinde încasarea despăgubirii, ci numai restituirea primelor de asigurare de la proprietar;