Capacitatea deplină de exercițiu

Capacitatea civila de exercitiu este definita atat de lege (decretul 31/1954) cat si de doctrina.

Capacitatea civila de exercitiu a persoanei fizice poate fi definita ca fiind acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea persoanei fizice de a dobandi si exercita drepturi subiective civile, precum si de a-si asuma si executa obligatii civile, prin incheierea de acte juridice civile.

Caracterele juridice ale capacitatii civile de exercitiu sunt: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea.

Legalitatea capacitatii de exercitiu inseamna ca instituirea, stabilirea continutului si incetarea sunt de domeniul exclusiv al legii ceea ce inseamna ca nu se pot incheia conventii cu privire la capacitatea civila de exercitiu prin care sa se deroge de la legiile imperative.

Generalitatea capacitatii civile de exercitiu consta in aptitudinea omului de a dobandi si exercita drepturile civile si de a-si asuma si exercita obligatiile prin incheirea actelor juridice civile, cu exceptia celor prohibite de lege. Gradul de generalitate difera dupa cum este vorba de capacitate deplina de exercitiu sau capacitate restransa de exercitiu.

Inalienabilitatea capacitatii de exercitiu este expres prevazuta de lege si inseamna ca nici o persoana nu poate renunta la ea. Astfel capacitatea civila de exercitiu nu poate fi instrainata prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

Prin intangibilitatea capacitatii de exercitiu se intelege ca lipsirea totala sau partiala de capacitatea de exercitiu intervine numai in cazurile si conditiile expres prevazute de lege. Prin conventii nu se pot aduce limitari capacitatii civile de exercitiu.

Egalitatea capacitatii civile de exercitiu a persoanei fizice este consacrata expres atat de legea interna cat si cea internationala. Astfel sexul, nationalitatea, religia sau originea nu afecteaza in nici un fel capacitatea civila de exercitiu. Capacitatea civla de exercitiu este egala pentru toti.

Potrivit legii sunt lipsiti de capacitate de exercitiu: minorii care nu au implinit 14 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca care are ca scop ocrotirea lor impotriva propriei nestiinte in ceea ce priveste incheierea actelor juridice.

Persoana pusa sub interdictie judecatoreasca este acea persoana care datorita alienatiei sau debilitatii mintale poate incheia acte juridice care ii sunt daunatoare fie din punct de vedere material, fie din punct de vedere moral.

Interdicitia judecatoreasca este o masura de ocrotire care se dispune de instanta judecatoreasca. Punerea sub interdictie presupune intrunirea urmatoarelor conditii cumulative: persoana care urmeaza sa fie pusa sub interdictie sa fie lipsita de discernamant; cauza lipsei discernamantului sa se datoreze alienatiei sau debilitatii mintale; lipsa de discernamant sa nu ii permita persoanei respective sa se ingrijeasca de interesele sale.

Punerea sub interdictie poate fi ceruta de orice persoana interesata chiar si de cel ce urmeaza a fi pus sub interdictie. Solutionarea cererii este de competenta tribunalului in raza caruia se afla domiciliul persoanei care urmeaza sa fie pusa sub interdictie. Dupa primirea cererii de chemare in judecata presedintele instantei dispune ca acestea sa fie comunicata procurorului care va dispune efectuarea cercetarilor necesare si luarea parerii unei comisii de medici specialisti

Presedintele instantei sesizeaza de asemenea autoritatea tutelara in vederea numirii unui curator.

Dupa ce a primit rezultatul cercetarilor si avizul medicilor instanta va fixa termen de judecata si va comunica toate actele celui care urmeaza sa fie pus sub interdictie.

Interdicitia judecatoreasca isi produce efecte din momentul in care ramane definitiva.

Hotararea se comunica autoritatii tutelare pentru a fi numit un tutore.

Daca se pune sub interdictie un minor care se afla in ingrijirea parintilor nu se va mai numi un tutore ci va ramane in grija parintilor pana la majorat cand se va numi un tutore daca inca se afla sub interdictie judecatoreasca.

Lipsa capacitatii de exercitiu nu poate fi opusa unei terte persoane decat dupa ce au fost efectuate trascrierile pentru publicitate, afara de cazul cand a cunoscut interdictia pe alta cale. Astfel actul incheiat de un incapabil inainte de transcriere cu un tert de buna credinta nu poate fi anulat pentru lipsa capacitatii de exercitiu, dar poate fi anulat daca se dovedeste ca in momentul incheierii actului incapabilul era lipsit de discernamant.. Aceasta este o situatie de fapt. Daca tertul a fost de rea credinta actul poate fi anulat pentru lipsa capacitatii civile de exercitiu, iar in procesul respectiv nu se mai pune problema dovedirii lipsei discernamantului in momentul incheierii acelui act juridic