Clasificarea Contractelor

Introducere

Cercetarea contractelor priveşte deopotrivă unitatea şi diversitatea lor; unitatea contractelor rezultă din tră¬săturile lor comune, adică toate contractele constau în acorduri de voinţă ale părţilor contractante şi, pentru a fi valabile, toate trebuie să întrunească elementele structurale proprii contractelor şi să nu depăşească li¬mitele libertăţii contractuale; diversitatea contractelor rezultă din multitudinea lor şi din clasificările variate la care ele pot fi supuse.

Practic, contractele sunt nelimitate; părţile pot în¬cheia nu numai contracte reglementate ci şi altele, ne¬reglementate, precum pot face şi îmbinări de contracte; de aceea, enumerarea felurilor contractelor este impo¬sibilă; aceasta explică de ce în lucrările de specialitate sunt cercetate contractele prevăzute de lege şi numai unele dintre cele neprevăzute, mai frecvente şi mai bine conturate în doctrina contractuală; este însă posibilă clasificarea contractelor, ceea ce o şi fac prin tradiţie legea, jurisprudenţa şi doctrina juridică.

În ce priveşte criteriile de clasificare a contractelor, ele constau în reglementarea, rolul voinţei şi încheierea, cerinţele de fond şi formă, scopul şi efectele contractelor.

Clasificările reduc la un limbaj juridic generic va¬rietatea nesfârşită a contractelor, evidenţiază asemă¬nările şi deosebirile dintre ele şi sunt de vădită orientare la determinarea regimului juridic aplicabil fiecărei categorii de contracte în parte.

Existenţa unor criterii diferite de clasificare şi, prin consecinţă, a unor clasificări diferite fac ca unul şi ace¬laşi contract să fie susceptibil de includere în toate sau aproape toate clasificările contractelor; de exemplu vân¬zarea—cumpărarea este un contract numit, sinalagmatic, cu titlu oneros, principal şi de regulă consensual, ne¬gociabil şi de executare instantanee, iar prin excepţie solemn, de adeziune ori impus şi de executare succe¬sivă.

De aceea, clasificările contractelor nu se exclud una pe alta, adică încadrarea unui contract în una din cla¬sificări nu exclude încadrarea lui şi în alta: sau alte clasificări, ci ele se îmbină în vederea calificării, ca¬racterizării şi interpretării diferitelor contracte.

In ce priveşte temeiul legal al clasificării contractelor, se poate face o triplă distincţie: clasificări prevăzute ex¬pres de Codul civil, anume, contracte bilaterale şi uni-literale, oneroase şi cu titlu gratuit, iar cele oneroase în comutative şi aleatorii; clasificări ce rezultă în mod im¬plicit din dispoziţiile codului civil, anume, contracte numite şi nenumite, consensuale şi neconsensuale, de executare instantanee şi succesivă, principale şi acce¬sorii, simple şi complexe; şi clasificări ce rezultă din coroborarea dispoziţiilor codului civil cu dispoziţiile unor acte normative civile posterioare, ca aceea în contracte negociabile, de adeziune şi impuse.

In ce priveşte ordinea expunerii clasificării contrac¬telor, pornim de la clasificarea contractelor ununilaterale, sinalagmatice şi sinalagmatice simple, prezentăm apoi celelalte clasificări tradiţionale, spre a încheia cu două clasificări relativ recente: aceea în contracte negociabile, de adeziune şi impuse; şi aceea în contracte tipizate şi netipizate.

Capitolul I:clasificări tradiţionale ale contractelor

1. Contracte unilaterale, sinalagmatice şi sinalagmatice imperfecte.

Contracte unilaterale sunt acele contracte, la care una din părţi la contract îşi asumă obligaţii faţă de cealaltă parte, fără ca ultima să-şi asume reciproc careva obligaţii. Cu alte cuvinte, sunt acele contracte care dau naştere la obligaţii numai în sarcina unei din părţi. Pentru exemplu, drept contract unilateral serveşte contractul de mandat, în care mandantul nu se obligă faţă de mandatar referitor la achitarea remunerării pentru reprezentare, contractul de depozit cu titlu gratuit etc.