Condițiile generale ale moștenirii

I . NOTIUNI INTRODUCTIVE

I.1. PRECIZĂRI TERMINOLOGICE

Prin moştenire legala, se întelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane în fiinta (persoane fizice, juridice sau statul).

Potrivit art. 650 din C. civil, „succesiunea se deferă prin lege, sau după voinţa omului, prin testament.”

Rezulta ca regulile care guverneaza moştenirea se pot aplica numai în cazul mortii unei persoane fizice, nu şi în cazul încetarii existentei unei persoane juridice

I.2. NOŢIUNEA DE MOŞTENIRE LEGALA

În locul notiunii de “moştenire”, în mod frecvent, se utilizează noţiunea de “succesiune “ . În acest sens, C.civ. prevede, de exemplu, ca “proprietatea bunurilor se dobandeste şi se transmite prin succesiune …”, art.644, “succesiunile se deschid prin moarte”, art.651 C.civ.

Persoana despre a cărei moştenire este vorba, defunctul, se mai numeste şi de cuius, abreviere din formula dreptului roman, “is de cuius succesioni is agitur”.

Persoanele care dobandesc patrimoniul defunctului se numesc moştenitori, succesori, iar C.civ. utilizează termenul de erede, erezi, coerezi.

Notiunea de masa succesorala se foloseste în sensul de patrimoniu transmis de “din cauza de moarte”.

Practica şi literatura de specialitate au ajuns la un consens şi anume, acela de a întrebuinta notiunea de moştenire, aceasta tendinta putand fi observata şi în domeniul legislativ, actele normative din ultima vreme folosind cu precadere termenul de moştenire: ex. art. 42 din Constitutie, L. nr. 18/1991, privind fondul funciar.

Este evident, ca notiunea de succesiune utilizata totusi in domeniul dreptului de moştenire are un înteles restrans, referindu-se numai la transmisiunile pentru cauza de moarte, iar notiunea de succesori în drepturi mortis causa, indiferent ca sunt cu titlu universal sau cu titlu particular.

În cadrul dreptului de moştenire, notiunea de moştenire sau succesiune ori erede se întrebuinteaza nu numai în sensul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane în fiinta, dar şi pentru desemnarea a însusi patrimoniului unei persoane decedate catre una sau mai multe persoane în fiinta, dar şi pentru desemnarea a însusi patrimoniului transmis din cauza de moarte, deci, în sens de masa succesorala. În acest sens se vorbeste de moştenirea lasata de defunct, de moştenirea vacanta, adică fara stăpân.

II. FELURILE MOŞTENIRII

Prin urmare moştenirea (succesiunea sau ereditatea) este de două feluri: legală şi testamentară.

Moştenirea este legală atunci când transmisiunea din cauză de moarte are loc în temeiul legii. Moştenirea legală intervine atunci când cel care lasă moştenirea nu a dispus de averea sa total sau parţial prin act de ultimă voinţă, în timpul vieţii, adică prin testament. Moştenirea este testamentară când se întemeiază pe testament ca act de ultimă voinţă al defunctului.

În cazul moştenirii testamentare, cel care dispune de averea sa prin testament se numeşte testator, iar persoanele gratificate se numesc legatari.