Consimțământul - condiție de valabilitate a actelor juridice civile

“Întreaga viaţă a omului, de la naştere ori în legătură cu acest moment, şi până la moarte, dar şi în privinţa acestui eveniment legat de lăsământul succesorului, este reglementată în aspectele sale esenţiale de normele dreptului civil.

Instituţiile juridice aparţinătoare acestei ramuri a dreptului contribuie într-o măsură importantă la reglementarea vieţii persoanei juridice, de la înfinţare, ori în legătură cu acest proces şi până la încetarea ei prin reorganizare şi dizolvare, ba chiar şi în privinţa consecinţelor ce decurg din aceste măsuri.”

Pentru a putea vorbi despre consintamantul in actele juridice civile, trebuie mai intai sa intelegem ce inseamnă actele juridice civile. În sens larg, prin fapte juridice se înteleg atât actiunile omenesti savârsite cu intentia sau fara intentia de a produce efecte juridice, cât si evenimentele, adica faptele naturale. În sens restrâns, prin fapte juridice se înteleg numai actiunile omenesti savârsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc în puterea legii, precum si evenimentele, care sunt împrejurari care se produc independent de vointa omului dar de care legea civilă leaga anumite consecinte juridice. Prin urmare, daca la faptele juridice în sens restrâns se adauga actele juridice, adica acele actiuni omenesti savârsite cu intentia de a produce efecte juridice se ajunge la notiunea de fapte juridice în sens larg. Trebuie precizat ca în literatura juridica si în practica judiciara s-au cristalizat notiunile astfel: actele juridice sunt actiunile omenesti savârsite cu intentia de a produce efecte juridice, iar faptele sunt actiunile omenesti savârsite fara intentia de a produce efecte juridice, care însa se produc în temeiul legii, la care se adauga si evenimentele (deci faptele juridice în sens restrâns).

Codul nostru civil nu se referă la actul juridic civil în general, ci la prototipul său - contractul civil (sau convenţia) - stabilind, în art. 948, regula potrivit căreia "condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii sunt: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat, o cauza licită.

Potrivit art.948 din Codul Civil,condiţiile de valabilitate ale unui act juridic sunt: capacitatea, consimţământul, obiectul, cauza.

În literatura juridică, condiţiile de validitate ale actului juridic sunt împărţite, în funcţie de diferite criterii:

După criteriul aspectului la care se referă condiţiile de validitate ale actului juridic civil, pot fi:

a) condiţii de fond, care se referă la conţinutul actului juridic (aici intră cele 4 condiţii esenţiale de validitate enumerate de art. 948 din Codul civil,

b) condiţii de formă, care se referă - după caz - fie la forma de manifestare a consimţământului părţilor la încheierea actului juridic fie la forma în care se concretizează sau materializează actul juridic pentru a putea fi dovedit

După importanţa lor pentru existenţa actului, condiţiile sau elementele structurale ale actelor juridice civile pot fi:

a) Condiţii esenţiale, fără a căror îndeplinire actul juridic nu poate fi încheiat valabil (cele 4 condiţii enumerate în art.948 Codul civil, plus forma actului, în cazul actelor solemne);

b) Condiţii neesenţiale, care pot fi prezente în anumite acte juridice, fără însă ca lipsa lor să le afecteze validitatea,

După criteriul izvorului lor formal, condiţiile de validitate pot fi:

a) condiţii legale (prevăzute anume în texte de lege),

b) condiţii convenţionale sau voluntare (care sunt prevăzute ca atare prin voinţa părţilor, fără a le fi impuse de lege; de pildă, părţile se înţeleg ca un contract consensual - pentru care legea nu cere forma solemnă - să fie, totuşi, valabil încheiat între ele numai prin înscris autentic). La rândul lor condiţiile legale sunt clasificate de unii autori în condiţii generale, care se cer oricărui act juridic şi condiţii speciale, care se cer numai pentru anumite acte juridice

După criteriul legăturii lor, mai mult sau mai puţin strânse, cu actul la care se referă, condiţiile de validitate pot fi:

a) Condiţii intrinseci (care privesc elementele constitutive, structurale ale actului: capacitatea, consimţământul, obiectul, cauza);

b) Condiţii extrinseci (care privesc situaţii, fapte sau acte exterioare actului juridic considerat: autorizaţia administrativă prealabilă, formele de publicitate etc.).

După criteriul efectelor pe care lipsa lor le produce, condiţiile pot fi:

a) condiţii de validitate,

b) condiţii de eficacitate,

c) condiţii de publicitate.

Unii autori consideră ca o condiţie esenţială de validitate (sau ca un element structural) al actului juridic voinţa juridică, element sau condiţie care înglobează deopotrivă atât consimţământul, cât şi cauza actului juridic.

Consimţământul reprezintă acordul de voinţă al parţilor unui contract. Pentru incheierea unui contract nu este suficientă decât o singură voinţă, căci oferta nu obliga pe cel care a facut-o.

Intr-un sens restrâns prin consimţămînt se înţelege voinţa uneia dintre părţi, prin care se manifestă acceptarea propunerii de a contracta a celeilalte părţi. În acest sens se exprimă art. 948 din Codul civil, cand, printre condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract, arată şi consimţămîntul valabil al părţii ce se obligă.

Tot în sens restrîns este considerat consimţămînul când legea se referă la viciile acestuia, numindu-le vicii de consimţămînt, deşi în realitate sunt vicii ale voinţei uneia dintre părţile contractante.

Pentru a fi valabil, consimţământul trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să provină de la o persoană cu discernământ -in ceea ce priveste persoana juridica nu se pun probleme sub acest aspect, deoarece reprezentantul ei legal este intotdeauna o persoană fizică cu deplină capacitate de exerciţiu. Iar cât despre persoanele fizice, acestea au prezumat discernământul atâta timp cât au capacitate deplină de exercitiu. Lipsiti de această capacitate sunt minorii sub varsta de 14 ani si cei pusi sub interdictie judecatoreasca. Intre 14 si 18 ani minorul are discernamantul juridic in curs de formare.

b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. Această condiţie nu este îndeplinită atunci când:

-manifestarea de voinţă a fost făcută în glumă,

-manifestarea de voinţă a fost făcută din prietenie, curtoazie sau pură complezenţă,

-manifestarea de voinţă a fost făcută cu o rezervă mintală, cunoscută de destinatarul acesteia,

-manifestarea de voinţă a fost făcută sub o condiţie pur protestativă din partea celui care se obligă,

-manifestarea de voinţă este foarte vagă,

-manifestarea de voinţă în cazul simulaţiei.