Contractul de Asigurare

Capitolul 1

Despre asigurari la general

Sectiunea I

Notiunea de asigurare

Ce reprezinta asigurarile si la ce folosesc?

Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite riscuri unei persoane juridice - asigurator, platind asiguratorului o suma de bani numita prima de asigurare. Asiguratorul se obliga prin acest contract sa plateasca asiguratului despagubiri in cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc.

De ce sunt utile asigurarile?

Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se intampla in jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Riscurile acestea vor exista intotdeauna. Dar mai sunt si altele, in legatura cu sanatatea, cu activitatea profesionala, si, in cazul firmelor, riscuri privind marfurile sau activele companiiei. De aceea este foarte bine sa incercam sa transferam riscurile asupra altcuiva. Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare. Acestea sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume il pune pe asigurat la adapost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de alta natura, ii poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment s.a.

Oamenii luati ca indivizi, precum si societatea în ansamblul ei, în decursul existentei lor sunt supusi unei multitudini de riscuri. Procesul de identificare, cuantificare, cercetare a reactiei la riscuri, reducerea probabilitatii de a se produce un risc, implementarea unor masuri si decizii de limitare a producerii pagubelor este definit astazi ca un transfer al riscului. Prin intermediul unor societati specializate, asigurarea transfera riscul de la o persoana la un grup de persoane si, astfel, pot fi mai usor compensate financiar daunele suferite. În consecinta, asigurarea realizeaza transferul riscului de la persoanele fizice si

juridice catre societatile de asigurari care îsi asuma riscul. Asigurarea se bazeaza pe împartirea riscului, prin participarea cu sume mici (cote minime), la acoperirea daunelor suferite de catre asigurati. De fapt, activitatea de asigurare reprezinta împartirea, respectiv dispersia riscului. Asigurarea reprezinta acea activitate economico-sociala, care consta în protectia persoanelor fizice si juridice în calitate de asigurati împotriva diverselor riscuri, fiind realizata de catre societati specializate, în calitate de asiguratori. Ca entitate economica, societatea de asigurari îsi asuma si administreaza riscul de a despagubi numai în cazul producerii unui eveniment cuprins în contractul (polita) de asigurare. Participarea la aceasta forma de protectie se face în mod facultativ, prin acceptarea unor termeni si conditii atât de catre asigurator, cât si de catre asigurat prin clauzele continute în contractul (polita) de asigurare. Asiguratorii preiau anumite riscuri în schimbul platii de catre asigurati a unei sume de bani, numita prima de asigurare. Astfel, în cazul producerii unor evenimente sau fenomene supuse asigurarii, asiguratorul urmeaza sa-l despagubeasca pe asigurat pentru pierderile suferite.

Complexitatea activităţii de asigurare, ca un domeniu de interferenţă al elementelor de drept, economie si finanţe, impun anumite tipuri de abordări:

Abordarea juridica este frecventă şi justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să îmbrace forma juridică. O asemenea formă i-o conferă “contractul”, care constituie “legea părţilor”, precum şi “legea propriu-zisă”. Contractul de asigurare şi Legea cu privire la asigurari, în calitate de izvoare de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări, se completeaza reciproc.

Abordarea economică a asigurării pune accentul pe modul de acoperire al pagubelor datorate producerii anumitor fenomene sau evenimente, de unde rezultă trăsăturile caracteristice ale asigurării:

-existenţa asigurării este indisolubil legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse baneşti destinat acoperirii pagubelor provocate de anumite fenomene. Acest fond îmbracă în mod necesar forma bănească, se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani pe care le achită persoanele fizice şi juridice interesate în înlăturarea pagubelor pe care ar urma să le suporte, dacă s-ar produce anumite fenomene nedorite;

-asigurarea presupune existenţa unei “comunităţi de risc”, oferind astfel avantajul ca membrii comunităţii, afectaţi de producerea riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlu de indemnizaţie de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuţiei acestora la fondul respectiv (acest lucru fiind posibil datorită principiului mutualităţii pe care se bazează asigurarea în primul rând), împărţindu-se paguba provocată de producerea riscului asigurat la toţi membrii comunităţii;

-asigurarea exprimă relaţii de distribuire şi redistribuire a valorii adaugate brute, relaţii ce apar în procesul constituirii şi utilizării fondului de asigurare în vederea desfăşurării neîntrerupte a activităţii economice, păstrării integrităţii bunurilor asigurate, protejării persoanelor fizice, împotriva anumitor evenimente ce le-ar putea afecta viaţa ori integritatea corporală, precum şi onorarea obligaţiilor de raspundere civilă ce revin persoanelor fizice şi juridice faţă de terţi;

Asigurarea ca intermediar financiar între persoane fizice şi juridice ce plătesc prime de asigurare, şi respectiv persoane fizice şi juridice ce au nevoie de resurse financiare suplimentare. Privită prin această prismă, asigurarea apare ca un activ financiar într-o economie de incertitudini.

Sectiunea II

Funcţiile asigurării

1.Funcţia de prevenire a daunelor

Prin mecanisme economice, asigurarea poate avea şi rolul de a preveni producerea evenimentului dăunător prin impunerea asiguratului a unei conduite preventive (de exemplu, în cazul asigurării pentru incendiu, persoanele fizice sau juridice care nu iau măsuri de protecţie sunt supuse unor tarife de prime mai mari).

2. Funcţia de dezdăunare

Funcţia esenţială a asigurării este de dezdăunare şi rezidă din scopul asigurării care este acela de despăgubire a asiguraţilor, prin repararea bunurilor, repararea unor prejudicii sau acordarea unor sume de bani.

3. Funcţia financiară

Prin acumularea sumelor de bani plătite ca prime şi prin intervalul de timp dintre momentul încasării primelor şi plata indemnizaţiilor, societăţile de asigurare ajung să deţină temporar valori importante. Ele au datoria să le plaseze pe piaţa de capital în scopul obţinerii de venituri suplimentare. Astfel, se pot constitui depozite la bănci sau efectua operaţiuni mobiliare.