Contractul de Depozit

Omul pentru aşi asigura existenţa, din cele mai vechi timpuri, a început să producă bunuri materiale. De la început acestea erau caracterizate prin obiecte rudimentare, apoi diversificarea vieţii şi necesitatea de aşi îndestula noile trebuinţe a dus nu numai la producerea de noi bunuri dar a determinat şi apariţia schimbului, a circulaţiei mărfurilor, adică a primelor relaţii economice. Tocmai de atunci omul a simţit că pe lîngă simpla producţie de obiecte mai este necesar şi protejarea, conservarea lor de acţiunile celorlalţi semeni ai săi. Deci ca rezultat al acestor evenimente apare depozitul. Care a mers în pas cu dezvoltarea economică, şi astăzi reprezintă unul din cele mai răspîndite servicii, al cărui scop final este protecţia bunurilor de deteriorări, distrugeri sau furturi. La serviciile depozitului apelează, în măsură egală, atît pentru satisfacerea unor necesităţi cotidiene, de la spectatorul ce lasă hainele în vestiar cînd se duce la teatru şi pînă la pasagerii ce transmit bagajele la camerele de păstrare la gară, cît şi pentru a asigura necesităţile comerciale ale întreprinzătorilor, care sunt strîns legate de mişcarea bunurilor materiale în circuitul civil.

Deci cum observăm depozitul este întîlnit pretutindeni în viaţa cotidiană, avînd importanţă deosebită pentru fiecare din noi. Anume din acest motiv am considerat necesar de a dezvălui în lucrarea întitulată „Contractul de depozit” aspectele principale ale acestei instituţii.

Lucrarea dată este structurată în patru capitole, fiecare din ele reflectînd şi abordînd tematica tezei întru-un aspect comparativ pentru a fi pe înţelesul unui auditoriu mai larg.

Am început să realizez lucrarea cu capitolul întitulat „Noţiuni generale cu privire la contractul de depozit”, unde am atras atenţie deosebită unor aspecte cum sunt: evoluţia şi noţiunea, caracterele juridice, precum şi delimitarea contractului de depozit de alte tipuri de contracte civile.

Am încercat să fac o retrospectivă în trecut, pentru a vedea dezvoltarea depozitului în antichitate, şi anume în statul roman.

Pentru a studia mai bine aspectele acestui contract am studiat în primul rînd mai multe definiţii ce îşi au sediul în interpretările doctrinare, în legislaţia Federaţiei Ruse, României şi a Republicii Moldova. Apoi trecînd la analiza caracterelor juridice, am determinat individualitatea depozitului, permiţîndu-mi de a face comparaţie între depozit şi alte contracte civile înrudite cu el: antrepriza, prestări servicii,locaţiune, comodat etc.

Apoi cercetînd condiţiile de valabilitate am ajuns la o serie de întrebări precum :

Este posibil ca orice bun să fie depozitat?

Cum se stabileşte remuneraţia?

Sub ce formă este încheiat şi ce consecinţe vor apărea dacă forma nu va fi respectată?

Pe cît timp poate să fie încheiat acest contract?

Poate oare orice persoană să fie parte a acestui contract, adică să aibă calitatea de depozitar sau de deponent ?

La aceste întrebări şi la multe altele am încercat să răspund întru-un mod cît mai clar, concis şi laconic.

O atenţie mai deosebită am atras la subiecţii depozitului deoarece anume ei dau naştere acestui contract, şi cu toate că sînt atît de diferiţi, dobîndesc acel volum de drepturi şi obligaţii care duce pînă la sfîrşit la o cooperare spre a atinge scopul principal, adică conservarea substanţei bunului, asigurarea integrităţi lui şi păstrarea calităţilor utile.

Datorită unei sfere largi de întrebuinţare, contractul de depozit îmbracă mai multe forme şi anume depozitul propriu-zis şi sechestrul. Aceasta este o clasificare prevăzută de legislaţia şi doctrina autohtonă, dar mai există şi alte tipuri de depozit de exemplu : magazinajul care este un contract de depozit comercial, contractul de depozit bancar etc. care sunt tratate în prezenta lucrare sub aspect general,comparativ, din motiv că se deosebesc de depozitul obişnuit prin obiect, prin subiecţi, scop, cauză. În legislaţia romînă mai exisită ca categorie de depozit şi depunerile de sume de bani la Casa de Economii şi Consemnaţiuni.

Reeşind din cele expuse precizăm că raporturile juridice de depozit deşi au o diversitate uimitoare, se reduc doar la un singur scop şi anume la păstrarea patrimoniului uman, a acelor bunuri de care viaţa este de neconceput.

Capitolul I : Noţiuni generale cu privire la contractul de depozit.

§ 1. Noţiunea contractului de depozit.

Necesitatea de a asigura protejarea patrimoniului, în condiţiile cînd însuşi proprietarul este lipsit de posibilitatea de a-l supravegea, a determinat încă demult apariţia unor norme de drept deosebite, şi anume acelea care se refereau la depozitul unor bunuri.

Primele menţiuni despre raporturi asemănătoare cu cele de depozit sunt legate de numele lui Hammurapi, care apăreau în cazul savîrşii unor acţiuni reale de transmitere a bunurilor spre păstrare pe o anumită periodă de timp . În dreptul roman contractul era cunoscut sub numele de depositum, fiind reglementate atît depozitul obişnuit, cît şi alte categorii de depozit: depozitul necesar (depositum miserabile), depozitul neregulat (depositum irregulare) şi depozitul sechestru (sequestrum). [4, pag.332].