Contractul și Promisiunea

I. NOTIUNI GENERALE

1. Notiuni generale

Potrivit art. 942. C.civ. se defineste contractul ca fiind “acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic” , in doctrina se apreciaza faptul ca definitia este incompleta, deoarece nu sunt enumerate efectele pe care le poate produce un contract, cum ar fi – modificarea si stingerea unui raport juridic.

In literatura juridica veche s-a incercat sa se faca distinctia dintre conventie si contract, astfel:

Conventia – este genul – acordul de vointa realizat cu scopul de a produce efecte juridice, iar

Contractul – este specia – conventia care da nastere unei obligatii.

Astfel de incercari sunt contrare literei codului. Este motivul pentru care in prezent cele doua cuvinte sunt considerate a fi sinonime.

Elementul specific contractului este acordul de vointa al partilor. Prin accord de vointa se intelege intalnirea concordanta a doua sau mai multe vointe individuale, cu intentia partilor de a produce efecte juridice. Acesta se deosebeste de actul juridic unilateral care consta in manifestarea de vointa a unei singure persoane cu intentia de a produce efecte juridice.

2. Principiul libertatii contractuale

Incheierea contractului este guvernata de principiul libertatii contractuale deoarece orice contract este creatia unei vointe umane. Principiul libertatii contractuale se expri- ma si prin faptul ca o persoana poate incheia orice fel de contract, poate sa determine prin vointa sa, clauzele contractuale si efectele pe care contractul urmeaza sa le produca.

Limitele principiului libertatii contractuale:

1.Se realizeaza prin norme imperative ale legii:

-nu se pot incheia contracte care au cauze imorale sau un obiect ilicit;

-anumite categorii de persoane (judecatorii) nu pot incheia unele varietati de contracte decat cu conditia obtinerii unei autorizatii prealabile.

2.Se realizeaza prin reguli de convietuire sociala (partile nu pot incheia acte juridice care ar contraveni regulilor de convietuire din oranduirea noastra).

3. Rolul contractului

Contractul reprezinta principalul izvor de obligatii.

Daca o conventie este legal facuta, ea are o „putere de lege intre parti”. Insemnatatea contractului ca mijloc de stabilire a celor mai variate relatii intre persoanele fizice si juridice este evidenta in toate domeniile, de la cele mai firesti si mai simple activitati ale oamenilor, pana la conducerea economiei nationale si la stabilirea relatiilor internationale.

II. CLASIFICAREA CONTRACTULUI

Contractele reprezinta cea mai importanta si mai des folosita specie a actelor juridice .

Necesitatea unor clasificari generale ale contractelor - categoria juridica pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sfera foarte bogata . Ea inglobeaza o varietate deosebita de specii de contracte.

Lasandu-se la o parte particularitatile si toate celelalte laturi specifice, in teoria si practica dreptului a fost determinata categoria juridica a contractului, ca izvor de obligatii civile.

Clasificarea ne da putinta sa intelegem ca, in fond, toate contractele speciale se incadreaza in diferite tipuri, ale caror caracteristici pot fi exprimate succinct, dar cuprinzator, in insesi denumirile date acestor tipuri.

Fiecare dintre clasificarile rezultate prezinta insemnatate pentru stabilirea regimului juridic aplicabil speciilor de contracte ce se subsumeaza fiecarui tip. Cand spunem, de exemplu, despre un contract, ca este bilateral sau sinalagmatic, vom sti, fara sa fie necesar sa adaugam alte precizari, ca acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic, care este valabil pentru toate contractele sinalagmatice, fara deosebire.

Toate clasificarile generale la care ne vom referi in continuare sunt necesare tocmai pentru ca reduce la un limbaj sintetic o varietate nesfarsita de forme juridice.

1.Contracte sinalagmatice si contracte unilaterale – dupa continutul lor;

a. Contractele unilaterale – sunt acele contracte in care numai una dintre parti isi asuma obligatii. “Contractul este unilateral cand una sau mai multe personae se obliga catre una sau mai multe personae, fara ca acestea din urma sa se oblige” Cel mai des intalnit este contractul de donatie. Alte exemple de contracte unilaterale : imprumutul (una din parti se obliga sa dea ceva altei parti, bani, bunuri..); depozitul ( casuta de valori).

b. Contractul juridic sinalagmatic – da nastere la obligatii reciproce intre parti (contractul de vanzare - cumparare in care vanzatorul este creditor al pretului si debitor al obligatiilor de a preda lucrul iar cumparatorul este debitor al pretului si creditor al obligatiei de a i se preda obiectul).

2.Contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit – dupa scopul urmarit de parti;

a. Cu titlu oneros – in care in schimbul unui folos patrimonial procurat de o parte celeilalte parti se urmareste obtinerea altui folos patrimonial.

- Comutativ – contract cu titlu oneros in care partile cunosc sau pot sa cunoasca, din momentul incheierii lui, existenta si intinderea obligatiilor ce le revin ( ex: contractul de vanzare-cumparare, contractul de antrepriza).

- Aleatoriu – contract cu titlu oneros in care partile nu cunosc existenta si intinderea exacta a obligatiilor, dar au in vedere posibilitatea unui castig si riscul unei pierderi, depinzand de o imprejurare viitoare si incerta (ex: contractul de renta viagera, contractul de intretinere, contractul de joc si prinsoare).

b. Cu titlu gratuit – acte juridice prin care o persoana dispune de un bun al sau in favoarea altei persoane, fara a urmari primirea, in schimb, a unui echivalent

- Liberalitatea – contract cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului (ex: contractul de donatie).

- Actul dezinteresat – contract cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial cuiva, fara sa-si micsoreze patrimoniul (ex.: contractul de mandat gratuit, contractul de comodat, contractul de depozit neremunerat).

3.Contracte consensulale, contracte solemne si contracte reale- dupa modul de formare

a. Consensuale – care se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, simpla lor manifestare de vointa, neinsotita de nici un fel de forma, fiind suficienta pentru validitatea contractului.

b. Solemne – pentru a caror incheiere valabila se cere respectarea unei anumite forme, care, de regula, este forma autentica (ex.: contractul de donatie, contractul de ipoteca).

c. Reale – care se formeaza valabil numai daca manifestarea de vointa este insotita de remiterea (predarea) bunului (ex: contractul de depozit, contractul de comodat).

4.Contracte numite si contracte nenumite – in functie de reglementarea legala;

a. Sunt numite acele contracte ce corespund unei operatiuni juridice determinate si care sunt nominalizate in legislatia civila .

b. Sunt nenumite acele contracte care sunt nominalizate, ca figuri juridice distincte, in legislatie .