Devoluțiunea legală a moștenirii

Prin mostenire legala se intelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane care exista. Mostenirea legala se numeste mostenire ab intestat, cand de cujus a decedat fara a lasa un testament valabil, ceea ce inseamna ca mostenirea se imparte conform prevederilor legale. In situatia in care exista mostenitori rezervatari, dar exista si un testament mostenirea se defera atat prin lege cat si prin vointa testatorului. In cazul mostenitorilor rezervatari de cujus poate dispune doar de cotitatea disponibila, rezerva revenind conform legii mostenitorilor rezervatari.

Pentru a putea mosteni persoana trebuie sa indeplineasca doua conditii prevazute de Codul Civil la care se mai adauga inca una vocatia succesorala adica o persoana trebuie chemata la mostenire, deoarece aici nu se analizeaza in sens abstract ci in legatura cu o mostenire deschisa. Aceasta chemare isi are vocatia fie in lege, fie in testamentul lasat de defunct.

Una din conditiile pentru a putea mosteni prevazuta de Codul Civil este capacitatea succesorala. Astfel o persoana ca sa aiba capacitate succesorala trebuie sa existe. Dovada existentei in momentul deschiderii succesiunii incumba celui care pretinde drepturi succesorale. Persoanele fizice in viata la data deschiderii mostenirii au capacitate succesorala. Dovada se face cu actele de stare civila, iar in caz de deces al mostenitorului care a fost in viata la data deschiderii mostenirii cu certificate de deces sau hotarare judecatoreasca declarativa de moarte, din care rezulta ca moartea mostenitorului a intervenit dupa deschiderea succesiunii, persoanele interesate pot dovedi contrariul prin orice mijloc de proba. Legea nu conditioneaza capacitatea succesorala de durata vietii mostenitorului dupa data deschiderii mostenirii. Daca mostenitorul moare imediat dupa deschiderea mostenirii, drepturile sale succesorale trec la proprii sai mostenitori ca parte componenta a patrimoniului succesoral lasat de el. Astfel se explica posibilitatea unei persoane de a beneficia pana la urma de bunurile lasate de o alta persoana fata de care nu avea vocatie succesorala. De exemplu la moartea parintelui unuia dintre soti urmata de moartea sotului mostenitor, partea acestuia din mostenirea parintelui, va fi culeasa de sotul supravietuitor ca parte componenta a patrimoniului succesoral lasat de ei, desi sotul supravietuitor nu avea vocatie succesorala la mostenirea lasata de socrii sai.

Persoanele disparute au de asemenea vocatie succesorala. Conform legii cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva. Astfel o persoana disparuta are capacitate succesorala deoarece este considerata in viata, nu are importanta de cat timp este persoana respectiva disparuta si daca a intervenit sau nu o hotarare judecatoreasca care sa declare disparitia. Dar capacitatea succesorala a disparutului este doar provizorie pana la reaparitia lui, constatarea fizica a mortii sau declararea prin hotarare judecatoreasca a mortii lui, prin care se stabileste ca data a mortii o data ulterioara deschiderii mostenirii atfel avand vocatie succesorala. In cazul in care se constata fizic sau prin hotarare judecatoreasca declarativa de moarte ca disparutul a decedat inainte de cel la a carui mostenire este chemat capacitatea sa succesorala se desfiinteaza cu efect retroactiv, iar tot ce s-a primit prin mostenire in numele disparutului vor trebui restituite adevaratilor mostenitori. Desigur urmasii lui care au dreptul sa-l reprezinte succesoral vor pastra cota lui parte din mostenire, dar nu ca parte componenta a patrimoniului mostenit de la disparutul declarat mort cu efect retroactiv, ci in calitate de mostenitor cu vocatie proprie.

Cu toate ca existenta persoanelor fizice incepe in ziua nasterii lor, Codul Civil recunoaste copilului conceput dar nenascut existenta cu conditia sa se nasca viu, nu neaparat si viabil. Astfel in interesul copilului ii este recunoscuta capacitatea succesoarala de la conceptie cu conditia sa se nasca viu. Cel care pretinde mostenirea in numele copilului trebuie sa faca dovada cu orice mijloc de proba, data conceptiei copilului, situarea acestei date inainte de momentul deschiderii mostenirii si ca el s-a nascut viu. Daca aceste dovezi au fost facute copilul se va bucura de dreptul la mostenire, in acest caz fiind vorba numai de drepturi nu si de obligatii deoarece in cazul minorilor mostenirea este acceptata sub beneficiu de inventar astfel incat el va raspunde doar in limita activului succesoral.

In legatura cu dovada conceptiei Codul Familiei stabileste o prezumtie legala cu privire la perioada conceptiei care este prevazuta in legatura cu stabilirea filiatiei fata de tata, dar are o aplicabilitate generala.

Persoanele fizice predecedate si persoanele juridice care si-au incetat existenta nu pot mosteni, dar in cazul persoanelor fizice predecedate se aplica reprezentarea in conditiile legii.

In cazul in care mai multe persoane au murit in aceleasi imprejurari, fara a se putea stabili daca una a supravietuit alteia se considera ca ele au murit deodata (comorienti) si astfel nu pot avea capacitate succesorala una fata de alta. In aceasta situatie legea prezuma moartea concomitenta. Patrimoniul comorientilor se imparte fara a avea vreo legatura unul cu altul.

Problema care se pune este de a sti ce solutie urmeaza a fi adoptata in cazul in care doua sau mai multe persoane fizice cu vocatie succesorala reciproca sau unilaterala decedeaza in acelasi timp dar fara a putea stabili ordinea deceselor si care nu sunt comorienti. Se considera ca se aplica aceasi solutie prevazuta de lege ca si in cazul comorientilor, adica prezumtia mortii concomitente cu consecinta lipsei capacitatii succesorale, urmand ca mostenirile sa fie considerate deschise in acelasi timp pentru toate persoanele in cauza si diferite, separate mostenitorilor fiecaruia dintre persoanele decedate in acelasi timp, fara ca una dintre ele sa poate beneficia de mostenirea lasata de cealalta persoana.