Drept Funciar

Ce este cadastrul?

Aparent, s-ar parea ca o asemenea întrebare este inutila. Cine nu stie astazi ce însemna aceasta notiune? Toti stiu! Drept urmare a aplicarii Legii fondului funciar nr. 18/1991, s-a consacrat chiar si denumirea de „cadastras”. Cine este el? Conform art. 11, din susnumita lege si a regulamentului sau de aplicare, „din comisia constituita în fiecare comuna, oras sau municipiu – în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective celor îndreptatiti si eliberarii titlurilor de proprietate – face parte si un specialist în masuratori topografice, cadastru si organizarea teritoriului”.

Activitatea desfasurata de acest specialist în ultimii ani, redusa numai la efectuarea de masuratori de teren, pentru aplicarea legii 18/19 cu mijloace uneori rudimentare, a creat o falsa imagine a specialistului în cadastru si a domeniului însusi.

Ce este de fapt cadastrul si la ce serveste? Raspunsul necesita o succinta prezentare a evolutiei sale în decursul timpului, corelata cu implicatiile dezvoltarii societatii omenesti în etapa actuala si în special cu cerintele dezvoltarii durabile si ale protectiei mediului înconjurator.

În sens larg, registrul în care se tine evidenta bunurilor imobile, poarta denumirea de „cadastru”.

Originea cuvântului cadastru, dupa unii autori ar fi compus din prefixul de origine greaca „kata”, care înseamna de „sus în jos” si din cuvântul neo grec (bizantin) ”stikon”, care înseamna: registru de impunere, carte de însemnari, carte de comert. Dupa alti autori, el deriva din cuvântul vechi medieval „capitastrum”, care ar fi în strânsa legatura cu „capitions registrum” sau „ capitum registrum” si care la origine înseamna impozitul pe capul familiei.

Denumirea apare pentru prima data într-un document din anul 1185, gasit la Venetia sub forma „catastico”. Însa el s-a impus în secolul al XVII si din Ialia a trecut în Franta sub forma „le cadastre”, în Germania si Austria sub forma „der Kataster”. În tara noastra el apare la începutul sec. XIX, adaptat foneticii limbii române, sub forma de „cadastru”.

Asa dar „cadastrul” a însemnat în decursul timpului activitatea umana de inventariere a resurselor funciare, pentru realizarea impozitelor .

Treptat, cadastrul a devenit tot mai complex, pe masura cresterii nevoilor tehnice, economice si juridice de inventariere a pamântului si a celorlalte bunuri imobile, carora li s-au adaugat în ultimii ani, cerinte si necesitati legate de folosirea rationala a resurselor în contextul procesului dezvoltarii durabile si a protectiei mediului înconjurator.

Preocupari în acest sens au fost si sunt si în prezent în tara noastra.

Mi se pare semnificativ un punct de vedere exprimat în presa recenta, de dupa 1989, în care se precizeaza ca: <<Trebuie sa fie completata si definitivata prestatia Cadastrului Funciar Român, ca cea mai vasta operatiune de inventariere a teritoriului si nu numai inventariere ci si relevanta a toata zestrea neamului nostru. Încheierea lucrarilor Cadastrului Funciar Român nu se va face de azi pe mâine, ci într-o durata creatoare, amanuntita si migaloasa, caci va fi luat în evidenta pârâul de la „moara satului”, ograda si casa taranului, livezile si viile dealurilor, amenajarile hidrotehnice, amenajarile urbanistice, autostrazi, amenajari portuare, fluviale, monumente istorice si de arta, toate darurile binecuvântate ale acestui neam>>.

Rol si cerinte

Pamântul - ca resursa principala de asigurare a hranei si folosirea lui rationala a devenit astazi problema de baza a însasi existentei umane.

Pe toate meridianele globului se întreprind masuri de gestionare si de folosire rationala a solului, în contextul cresterii decalajului dintre cerere si oferta de produse agroalimentare, determinata de factorul demografic, pe de o parte si de resursele de teren arabil, relativ limitate, pe de alta parte. Fenomenul globalizarii activitatii umane, interdependenta factorilor politici, demografici, ecologici etc, au impus o noua abordare în gospodarirea pamântului, în conformitate cu conceptul dezvoltarii durabile si al respectarii normelor de protectie a mediului înconjurator.

Realizarea acestor deziderate este posibila în cadrul unui sistem complex de evidenta tehnica, economica si juridica a tuturor resurselor si în primul rând a fondului funciar, pentru ca, pe aceasta baza solul sa poata fi folosit si gestionat rational în vederea asigurarii productiei de bunuri agricole, iar teritoriul în ansamblul sau, sa poata fi sistematizat, amenajat si gospodarit, corespunzator cerintelor societatii umane.

Potrivit acestor cerinte, rolul cadastrului a devenit determinant în activitatea umana de folosire a resurselor mediului înconjurator.

Cadastrul – ca sistem complex si dinamic de evidenta tehnica, economica si juridica a resurselor, constituie baza gestionarii tuturor bunurilor imobiliare (pamânt, ape, paduri, constructii etc.) fara de care nu se poate vorbi de dezvoltare durabila si de protectia mediului.

Numai prin cadastru se poate analiza în orice moment, disponibilul resurselor, starea acestora în timp, modul în care sunt folosite, cu respectarea cerintelor si conditiilor impuse de procesul dezvoltarii durabile, precum si modul în care sunt respectate legile scrise si nescrise ale protectiei mediului înconjurator.

Ca o concluzie, se poate afirma faptul ca societatea umana trebuie sa desfasoare complexul sau de activitati în mediul înconjurator prin intermediul cadastrului care în acest context, reprezinta interfata dintre OM si NATURA.