Dreptul de Proprietate

Dreptul de proprietate

Capitolul I

1.1. Notiuni generale. Definitie

Potrivit art. 480 din Codul civil “Proprietatea este dreptul ce-l are cineva de

a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele

determinate de lege”.

Pentru o mai buna intelegere a definitiei pe care Codul civil o da proprietatii,

este util a cita si dispozitiile art. 481, care prevad ca “nimeni nu poate fi silit sa

cedeze proprietatea sa, afara numai pentru cazuri de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire”.

Aceste doua texte pun in lumina conceptia clasica romana asupra proprietatii, inspirata fara dubiu din cea franceza si anume cea a caracetrului absolut al dreptului de proprietate.

Definitia formulata de textul art. 480 Cod civil a fost si este inca criticata,

intrucat lipseste din cuprinsul ei atributul posesiei.Imprejurarea ca legiuitorul a mentionat doar atributele de folosinta si de dispozitie omitand posesia nu indreptateste insa critica, deoarece sintagma “a se bucura”, luata in sens larg are in vedere atat dreptul de a intrebuinta bunul, cat si de a-i culege fructele. Chiar daca expresia “a se bucura” nu este strict juridica ea include in realitate doua din atributele dreptului de proprietate, posesia si folosinta (jus utendi si jus fruendi).

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate sunt exclusivitatea si

perpetuitatea.

a) Caracterul exclusiv (exclusivitatea) rezulta din continutul art. 480 Cod

civil potrivit caruia “proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si a

dispune de un lucru in mod exclusiv”.

Notiunea de drept exclusiv scoate in evidenta ca acest drept se exercita numai de titularul sau, cu toate atributele recunoscute, dreptului sau (posesia, folosinta si dispozitia) prin excluderea altor persoane. In afara de art. 480 exclusivitatea dreptului de proprietate rezulta si din dispozitia art. 475 Cod civil care prevede ca “Oricare poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui, cu modificarile stabilite de lege”.

Acest caracter cu valoare de principiu este insa susceptibil de exceptii,

existand asadar si restrictii potrivit carora unele dintre atributele dreptului de

proprietate pot fi exercitate si de alte persoane decat titularul lor (uzufructul,

servitutea, superficia etc. ...).

b) Caracterul perpetuu sau perpetuitatea dreptului de proprietate presupune ca durata sa este nelimitata in timp si in consecinta nu se poate stinge prin neintrebuintare din partea titularului, deci nici dupa moartea lui.

Prin urmare, dreptul de proprietate subzista atata timp cat nu dispare bunul,

imprejurare materializata in obiceiul popular prin expresia “a vinde sau a cumpara de veci”. Cu toate acestea nimic nu se opune ca o persoana sa devina temporar titular al dreptului de proprietate daca s-a convenit astfel in actul de instrainare.

Dreptul de proprietate nu dispare prin instrainarea bunului asupra caruia este

exercitat. Chiar daca prin repetate instrainari trece in patrimonii diferite,

proprietatea continua sa existe ca drept, deoarece ea se stinge in patrimoniul

dispunatorului pentru a renaste in cel al dobanditorului. Asa cum s-a precizat in

vechea doctrina romaneasca (Hamangiu, Rosetti-Balanescu, Boicoianu), “dreptul de proprietate, se perpetueaza transmitandu-se”.

Dreptul de proprietate nu dispare prin neuz, in sensul ca principalele actiuni

reale (actiunea in revendicare imobiliara si actiunea negatorie) sunt imperscriptibile, ca efect al perpetuitatii dreptului de proprietate.

In exercitiul actiunii in revendicare insa, posesorul poate invoca prescriptia achizitiva (uzucapiunea), prin care acesta a dobandit dreptul de proprietate in dauna reclamantului.

In doctrina au mai fost subliniate sau mentionate inca doua caractere ale

dreptului de proprietate, pe care ne rezumam a le mentiona, deoarece ele vor fi

studiate separat, si anume caracterul individual si cel total.

Caracterul individual consta in aceea ca dreptul nu poate fi exercitat decat de

o singura persoana si doar in mod exceptional de mai multe, cum este in cazul

coproprietatii.

Caracterul total al dreptului de proprietate presupune ca proprietarul dispune

cu toate “puterile” asupra bunului. Fiecarei “puteri” ii corespunde un anumit atribut al dreptului de proprietate” posesia, folosinta, dispozitia. Toate aceste prerogative apartin in exclusivitate proprietarului si numai el poate dispune de ele.