Drepturi Reale

1.Patrimoniul

Definitie. Textul de principiu de la care se pleaca indeobste pentru explicarea notiunii de patrimoniu este art. 1718 C. civ., norma care instituie dreptul de gaj general al creditorilor chirografari, potrivit careia « Oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare ».

O alta prevedere care trimite la notiunea de patrimoniu este cea de la art. 781 C. civ. Potrivit careia creditorii pot cere separatia patrimoniului defunctului de cel al mostenitorilor pentru evitarea confuziunii intre ele pe perioada achitarii datoriilor succesiunii.

In dreptul nostru patrimoniul a fost definit drept « ansamblul drepturilor si oblogatiilor unei persoane, care au sau reprezinta o valoare pecuniara sau economica adica se pot evalua in bani »

Patrimoniul mai este definit ca « universalitatea raporturilor de drept, care au acelasi subiect activ si pasiv, in masura in care aceste raporturi sunt evaluabile in bani prin efectul lor final, distincte de bunurile la care se refera », sau « expresiunea contabila a tuturor puterilor economice apartinand unui subiect de drept »

Definitia pe care o consideram preferabila este aceea potrivit careia patrimoniul este « totalitatea sau universalitatea dreturilor patrimoniale care apartin unei persoane », enunt la care s-a ajuns printr-un efort de generalizare, facandu-se abstractie de particularitatile fiecarui drept sau obligatie in parte.

Caracterele juridice ale patrimoniului

Universalitatea juridica. Ori de cate vorbim de patrimoniul unei persoane avem in vedere totalitatea drepturilor si obligatiilor acesteia, fara a avea in vedere identitatea lor. Univesalitatea este juridica pentru ca este constituita prin lege, existand in afara vointei titularului.

Orice persoana are un patrimoniu. Patrimoniul este un atribut al personalitatii pentru ca aptitudinea generala s abstracta a subiectului de drept de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii civile este legata de existenta acestuia. In ce priveste persoana juridica, patrimoniul este una dintre conditiile de existenta a acesteia.

S-a spus ca orice persoana, indiferent cat de saraca ar fi, are un patrimoniu, chiar si atunci cand nu are nici o avere actuala, pentru ca « este suficient sa existe drepturi eventuale, neexercitate, adica numai posibilitatea de a exercita drepturi pentru a constitui un patrimoniu »

Unicitate. Orice persoana are un singur patrimoniu, asa cum are o singura identitate, chiar daca el poate incorpora mase distincte de drepturi si obligatii, motiv pentru care, uneori, unicitatea si divizibilitatea patrimoniului sunt privite ca exprimand un singur caracter juridic.

Divizibilitate. Desi unic, patrimoniul poate include mase distincte de drepturi si datorii. Persoanele casatorite au in patrimoniul lor atat bunuri comune, dobandite in timpul casatoriei, pentru care opereaza prezumtia de comunitate, cat si bunuri proprii. Creditorii comuni ai sotilor vor putea urmari doar bunurile comune ale acestora, iar pe cele proprii dupa epuizarea urmaririi bunurilor comune, in timp ce creditorii unuia dintre soti vor urmari, mai intai, bunurile acestuia, iar daca ele sunt neindestulatoare, vor putea solicita impartirea bunurilor comune.

Inalienabilitate. Daca persoana poate instraina sau greva bunurile din patrimoniul sau, privite ut singuli, ea nu poate instraina patrimoniul, privit ca o univesalitate juridica (universitas iuris). In integralitatea lui, patrimoniul poate fi transmis doar de mortis causa.

Vanzarea mostenirii, reglementata de art. 1399-1401 C. civ., nu reprezinta instrainarea patrimoniului, ci doar vanzarea unei mase de drepturi si obligatii.

Prin urmare, patrimoniul, atribut al personalitatii, este inalienabil, in timp ce drepturile si obligatiile patrimoniale sunt autonome si alienabile.

2.Functiile Patrimoniului

1.Gajul general al creditorilor chirografari.

Niciun creditor nu este asigurat de riscul nepaltii datoriei de catre debditor decat daca i se constituie garantii reale: gajul propriu-zis, ipoteca, privilegiile, situatii in care creditorul este numit, dupa caz, creditor gajist, creditor ipotecar sau privilegiat. Pentru celelalte datorii, creditoriin beneficiaza de dispozitia de la art. 1718 C. civ., potrivit careia, « oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare ». Prin urmare, debitorul care nu-si executa obligatiile fata de creditor risca sa raspunda cu toate bunurile existente in patrimoniul sau, la momentul cand creditorul il va actiona, urmarindu-i-se oricare dintre bunuri. Creditorul care, in temeiul acestui text, fara a avea o garantie reala, poate urmari oricare bun al debitorului pentru a-si valorifica creanta pe care o are, se numeste creditor chirografar, iar aceasta garantie se numeste drept de gaj general.

Singura posibilitate a creditorilor de a ataca actele de dispozitie ale debitorului este actiunea revocatorie sau pauliana, prevazuta de art. 975 C. civ., potrivit careia « Ei pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor ». Ceea ce trebuie insa remarcat este ca, in practica, acest demers este greoi, fiind conditionat de dovedirea intentiei frauduloase a debitorului de a-si crea o stare de insolvabilitate, iar in cazul actelor juridice oneroase, mai trebuie dovedita si complicitatea la frauda a tertului-dobanditor, proba care este dificila, motiv pentru care dobanditorii se afla in grade de reudenie apropiata cu debitorul.

Dreptul de gaj general al creditorilor chirografari este un drept de gaj specializat, in sensul ca divizibilitatea patrimoniului in mase distincte de bunuri face urmarirea bunurilor de catre creditori sa se faca asupra masei de bunuri in legatura cu care s-a nascut creanta supusa valorificarii.

Dreptul de gaj este general, este o garantie a tuturor creditorilor chirografari care sunt egali in fata legii, spre deosebire de creditorii gajisti, ipotecari si privilegiati care vor trebui indestulati cu preferinta.

2.Subrogatia reala cu titlu universal.

Termenul subrogatie vine de la verbul latinesc subrogare care inseamna inlocuire, substituire. Ea poate fi de doua feluri : subrogatie personala si subrogatie reala. Subrogatia reala, la randul sau, poate fi subrogatie reala universala, subrogatie cu titlu universal si subrogatie cu titlu particular. Asa cum o califica intemeietorii teoriei generale a patrimoniului, subrogatia este o fictiune care isi are fundamentul in fungibilitate, calitatea bunurilor de a fi inlocuite.

Subrogatia reala cu titlu universal este inlocuirea unui bun cu altul in cadrul aceluiasi patrimoniu, potrivit adagiului « in iudiciis universalibus pretium succedit loco rei et res loco pretii ». « Operatiunea juridica prin efectul careia un bun care, intr-un patrimoniu, face parte dintr-o categorie juridica diferita de a celorlalte bunuri, este inlocuit de altul, care dobandeste de drept aceeasi calitate pe care a avut-o bunul inlocuit ».

Orice bun care iese din patrimoniu va fi inlocuit fie de bunul primit in schimb, fie de pretul acestuia, urmand a face obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, fara ca debitorul sa poata invoca exceptia ca se urmareste un alt bun decat cel iesit din patrimoniu