Drepturile personalității

Drepturile omului pot fi definite ca ansamblul de norme juridice internationale prin care sunt recunoscute individului atribute si facultati care îi asigura demnitatea, libertatea si dezvoltarea personalitatii sale si care beneficiaza de garantii institutionale apropiate.

Drepturile personalitatii sunt calificate, in general, acele dreptruri inerente calitatii de persoana umana care aparatin oricarui individ prin insusi faptul ca este om. Aceste drepturi sunt numite drepturi primordiale sau fundamentale ale omului si sunt prerogative care pot fi calificate ca drepturi subiective si sunt inzestrate cu o actiune in justitie. Aceste prerogative apartin oricarei perosane ca drepturi castigate chiar de la nastere.

„Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unii fata de altele în spiritul fraternitatii.”

Drepturile personalitatii nu sunt susceptibine de a schimba titularul, ele sunt netransmisibile, ceea ce inseamna ca la moartea persoanei ele se sting si nu se transmit mostenitorilor; sunt incesibile, deoarece nu pot face obiectul, prin conventie, al unei cesiuni sau renuntari definitive; sunt insesizabile, datorita faptului ca nu constituie bunuri economice; sunt imprescriptibile (achizitiv si extinctiv) si sunt opozabile erga omnes (fata de toti).

Sub aspectul analizei sunt supuse numai acele drepturi care au o rezonanta in dreptul civil si nu in planul dreptului public, drepturile omului opozabile altor oameni si nu statului.

Criteriul de departajare este acela ca aceste dreptrui se supun regulii inscrise in art. 998 Cod civil, respectiv sanctiunii generale care opereaza pentru toate atingerile aduse personalitatii: ”Orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”

Aceasta departajare este facilitata si de art. 54 din Decretul nr. 31/1954, care stabileste ca „Persoana care a suferit o atingere in dreptul sau la nume ori pseudonim, la denumire, la onoare, la reputatie, in dreptul personal nepatrimonial de autor al unei oprere stiintifice, artistice ori literare, de inventator sau in orice alt drept personal nepatrimonial, va putea cere instantei judecatoresti incetarea svarsirii faptei care aduce atingere drepturilor mai sus aratate.”

Drepturile personalitatii au fost opera doctrinei, ele fiind puse in evidenta in timp. Astfel, Codul civil la origine nu reglementa nimic din aceste drepturi, evolutia si consacrarea lor fiind impulsionata de luarea in considerare a demnitatii fiintei umane, in special a dreptului la respectarea vietii private si a dreptului la imagine.

Diversitatea opiniilor persista si in doctrina straina in ceea ce priveste aceste drepturi, astfel, multi autori au incercat sa prezinte un tablou, chiar si incomplet privind clasificarea acestor drepturi.

Astfel, unii autori clasifica drepturile personalitatii astfel:

1. drepturile privind aspectul fizic al persoanei – dreptul persoanei asupra corpului sau si dreptul persoanei la respectarea corpului sau

2. drepturile privind aspectul moral al persoanei – dreptul la imagine si respectarea vietii private; dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie; dreptul la inviolabilitatea domiciliului; dreptul la secretul corespondentei; dreptul la onoare; dreptul autorului asupra operei sale.

Alti autori caracterizeaza aceste drepturi ca fiind extrapatrimoniale si le impart in:

1. drepturi relative la integritatea fizica: corpul uman si viata umana

2. drepturi relative la integritatea morala: demnitate, constiinta, onoare, prezumtia de nevinovatie, afectiune

3. drepturi relative la viata privata: protectia vietii private, imaginea si vocea

O alta clasificare reuneste sub denumirea de atributele persoanei fizice:

1. dreptruile personalitatii: dreptul la propria imagine; dreptul la onoare; dreptul la

demnitate

2. libertatile individuale: libertatea fizica (de miscare, de a face sau nu ceva), inviolabilitatea domiciliului; libertarea constiintei; libertatile profesionale (libertatea comertului si industriei, libertatea muncii)

3. respectul vietii private: solutiile jurisprudentiale (modul de viata si sfera de intimitate)

4. prezumtia de nevinovatie

5. egalitatea civila

„Drepturile personalităţii sunt ocrotite de lege. Dintre aceste drepturi fac parte: dreptul la nume, dreptul la onoare, dreptul la reputaţie, dreptul la intimitate şi la libertatea vieţii particulare, dreptul moral de autor, dreptul moral de inventator, dreptul asupra imaginii proprii. Enumerarea acestor drepturi este nelimitativă.”