Fidejusiunea

INTRODUCERE

Contractarea unei obligatii de catre o persoana produce nu numai efectul pe care l-au urmarit partile, si anume executarea unei prestatii determinate, ci si un alt efect, prevazut la art.1718 in sensul ca debitorul “este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare”.Aceasta insemna ca cealalta parte, creditorul, dobadeste un drept de garantie asupra patrimoniului debitorului care ii confera deci o anumita asigurare impotriva riscului insolvabilitatii caracterizata prin depasirea activului debitorului de catre totalul datoriilor ce ii revin.

In orice raport juridic obligational creditorul urmareste executrea obligatiei de catre debitorul sau, acesta constituind de fapt ratiunea oricarei obligatii de a fi executata.Creditorul este interesat ca obligatia debitorului sa poata fi realizata, sa inlature orice risc de insolvabilitate a debitorului, situatie in care el ar fi prejudiciat.Insolvabilitatea presupune ca datoriile debitorului, (pasivul sau) sunt mai mari decat activul acestuia.Asigurarea executarii datoriei de catre debitor se poate realiza in principiu pe doua cai si anume” pe de o parte legea stabileste o garantie generala in favoarea tuturor creditorilor fara ca acestia sa faca acte juridice prealabile in acest sens si pe de alta parte legea creaza cadrul juridic necesar, la indemana creditorilor pentru ca acestia sa-si poata constitui garantii in limitele permise de lege.”

“Garantiile sunt acele mijloace instituite de lege sau convenite de parti pentru a pune la adapost pe creditor de insolvabilitatea debitorului ori a-l determina sau constrange sa-si indeplineasca prestatia la termen.” .In literatura de specialitate s-au formulat mai multe clasificari ale garantiilor, una fiind insa unanim acceptata anume clasificarea in: garantii personale si garantii reale.

Garantiile personale constau in angajamentul pe care o persoana alta decat debitorul principal al obligatiei, si-l asuma fata de creditor de a executa el obligatia in cazul in care debitorul principal nu o va executa.Codul civil reglementeaza o singura garantie personala, fidejusiunea ( cautiunea).

Garantiile reale – presupun afectarea unui bun pentru garantarea obligatiei prin instituirea unui drept accesoriu, de garantie, cu privire la acel bun.Acest drept real accesoriu, da nastere unui drept de preferinta si a unui drept de urmarire.Din acesta categorie de garantii fac parte gajul, ipoteca, privilegiile, dreptul de retentie.

I.FIDEJUSIUNEA

I.1Notiuni.Feluri

„Fidejusiunea este un contract prin care cel care se obliga garanteaza fata de creditor executarea obligatiei de care este tinut debitorul, in cazul in care acesta n-ar indeplini-o.Cel care isi asuma obligatia de garantie poarta numele de fidejusor.El este un tert fata de raportul care il leaga pe creditor de debitor.Obligatiunea sa se suprapune insa obligatiei principale a debitorului.” Codul civil foloseste alternativ atat termenul fidejusiune cat si pe cel de cautiune (art. 1652-1648).In vechiul drept romanesc aceasta garantie personala era denumita chezasie.Plecand de la dispoziitiile legale in doctrina sunt enumerate trei tipuri de fidejusiune:

Fidejusiunea conventionala se carcterizeaza prin aceea ca debitorul si creditorul cad de acord asupra aducerii unui garant.

Fidjusiunea este legala atunci cand obligatia debitorului de a aduce un garant (fidejusor) pentru garantarea obligatiilor ce-i revin este instituita printr- dispozitie imperativa a legii.

Fidejusiunea judecatoreasca este impusa de catre instanta de judecata.Codul de procedura civila ofera judecatorului acesta posibilitate pentru incuviintarea executiei vremelnice( art.279), pentru suspendarea unei hotarari definitive supuse revizuirii sau recursului (art.325 si art. 300 ).

„Fidejusiunea ramane insa un contract, iar reglementarea fidejusiunii legale si a celei judiciare nu contrazice aceasta realitate.Legea sau instanta de judecata impun doar aducerea unui fidejusor, ceea ce inseamna ca nu creeaza, prin ele insele, fidejusiunea.Garantia personala ia nastere in exclusivitate prin intermediul conventiei dintre fidejusor si creditor, in virtutea careia cel dintai isi asuma fata de cel de-al doilea obligatia de garantie.Prin urmare angajamentul juridic al fidejusorului se naste pe baza contractuale.”

I.2 Caractere juridice

Analizand fidejusiunea ca un contract, desprindem notele care ii confera specificitatea fata de alte acte juridice bilaterale:

1. fidejusiunea este un contract accesoriu, neputand exista in afara contractului principal pe care il insoteste.Raporul juridic principal se leaga intre creditorul si debitorul principal, avand ca rezultat nasterea obligatiei garantate.Partile raportului de fidejusiune sunt creditorul din raportul juridic principal si debitorul subsidiar, adica fidejusorul;

2. obligatia principala, contractuala sau extracontractuala, trebuia sa se fi nascut valabila;

3. existenta fidejusiunii in subsidiar fata de conventia principala genereaza unele consecinte juridice:urmand principiul accesorium sequitur principale fidejusiunea va avea soarta juridica a obligatiei principale;intinderea obligatiei de garantie nu poate fi mai mare decat intinderea obligatiei principale si nu poate fi mai oneroasa decat aceasta din urma.Art.1645 C.Civ. dispune ca fidejusiunea este valabila numai pana la concurenta obligatiei principale.