Încheierea Contractelor

1.Consideratii generale

,,Întrebuintarea conventiunilor este o urmare naturală a ordinei societătii civile, şi a legăturilor pe care Dumnezeu le-a creat între oameni.”

Jean Domat - ,,Les lois civiles dans leur ordre naturel”

1.1.Notiunea încheierii contractului

"Contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânsii un raport juridic." – art.942 Cod civil

După cum se poate observa din definitia legală a acestui act juridic, contractul prezintă următoarele caracteristici :

• contractul are natura juridică a unui acord intre două sau mai multe persoane

• contractul are ca scop crearea sau stingerea (încetarea) unui raport juridic

Prin încheierea contractului se întelege realizarea acordului de vointă al părtilor asupra clauzelor contractuale.Acest accord se realizează prin întalnirea, pe deplin concordantă, a unei oferte de a contracta cu acceptarea acelei oferte.

Oferta de a contracta şi acceptarea ei reprezintă cele două laturi ale vointei de a contracta, laturi care, initial, apar separat, dar care, prin întâlnirea lor, ajung a se reuni in ceea ce numim acordul de vointă. Mecanismul prin care se realizează această reuniune a ofertei cu acceptarea reprezintă însusi mecanismul încheierii contractului.

Faptul că în unele situatii acordul de vointă trebuie să îmbrace o anumită formă - cazul contractelor solemne – ori trebuie să fie însotit de remiterea materială a lucrului – cazul contractelor reale – nu modifică in mod substantial formularea de mai sus, ci o circumstantiază, în sensul ca anumite contracte nu pot fi considerate încheiate decât dacă întâlnirea ofertei cu acceptarea se realizează cu îndeplinirea unor conditii suplimentare: respectarea formei solemne ori remiterea material a lucrului.

1.2.Conditiile de validitate

Încheierea contractului presupune nu numai realizarea acordului de vointă, ci si formarea valabilă a acestui acord sub aspectul elementelor care tin de validitatea contractului încheiat.

În acest sens art. 948 Cod civil denumeşte ,,conditiile esentiale pentru validitatea conventiei” si care sunt: capacitatea, consimtământul, obiectul şi cauza.

Cercetarea validitătii contractului presupune, aşadar, examinarea capacitătii părtilor contractante – persoane fizice ori persoane juridice – atât sub aspectul capacitătii de folosintă, cât si sub acela al capacitătii lor de exercitiu. Presupune, de asemenea, o cercetare de continut a contractului, privind în special ceea ce este definitoriu pentru orice act juridic - vointa juridică. Aceasta interesează prin două laturi esentiale: consimtământul – ca hotărâre de a te obliga juridiceste si ca manifestare a acestei hotărâri - si cauza sau scopul actului juridic.

Consimtământul nu poate fi examinat fără a se lua în considerare vointa internă – element de ordin psihologic ce poate explica, fundamenta sau, uneori, infirma, manifestarea exterioară de vointă. Este asa-numita problemă a raportului dintre manifestarea de vointă si vointa internă în actele juridice.

În strânsă dependentă de acest raport se află materia viciilor de vointă care exprimă,într-o anumită formă, neconcordanta dintre vointa internă si manifestarea acestei vointe.

Cel de-al doilea element al vointei juridice – cauza sau scopul actului juridic – vine să precizeze limitele care tărmuiesc întinderea vointei interne, păstrând numai ce este relevant din punct de vedere juridic. Bineînteles că validitatea contractului va fi conditionată de caracterul licit si moral al cauzei sau scopului său.

Pentru validitatea contractului nu este suficientă o vointă juridică valabilă sub toate laturile sale, emanată de la o persoană capabilă: este necesar ca, în plus, contractul să aibă un obiect determinat,licit si moral.

Întreaga materie privitoare la conditiile de validitate a contractului se încadrează perfect în conditiile de validitate a actelor juridice în general.

2.Oferta de a contracta

2.1.Notiune

Încheierea contractului este de regulă precedată de tratative care încep cu o propunere de a contracta, făcută de o persoană. Această propunere poartă numele de ofertă sau policitatiune si reprezintă prima manifestare de vointă,deci primul pas pentru formarea acordului de vointă.

Oferta este în esentă o manifestare de vointă care, spre a fi cunoscută, trebuie să fie exteriorizată în scris, verbal sau chiar în mod tacit. Simpla tăcere are semnificatia juridică a ofertei numai când, din împrejurările în care se produce, se desprinde o anumită atitudine în care se exprimă vointa de a contracta. Este de exemplu cazul stationării unui taximetru în locul de parcare rezervat, stationare ce are semnificatia unei oferte de a încheia un contract de transport. Tot asemenea este si oferta de prelungire a unui contract de închiriere, exprimată tacit în împrejurarea ca, desi contractul a expirat, chiriasul continuă a folosi lucrul si a plăti chirie ( asa-numita tacită relocatiune, reglementată de art. 1437 Cod civil: ,,După expirarea termenului stipulat prin contractul de locatiune, dacă locatarul rămâne si e lăsat în posesie, atunci se consideră locatiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispozitiile articolului relativ la locatiunea fără termen’’). De aici rezultă că nicio conditie specială de formă nu se cere pentru valabilitatea ofertei.

Oferta poate fi adresată unei persoane determinate,dar la fel de bine poate fi adresată unor persoane nedeterminate – o ofertă adresată publicului; de exemplu, expunerea mărfurilor în vitrine, standuri etc. cu indicarea pretului lor de vânzare.

De asemenea, oferta poate fi făcută cu termen sau fără termen, în sensul că se precizează sau nu termenul în care trebuie să se realizeze acceptarea ei de către destinatar. După cum a fost sau nu prevăzut în termen, vor diferi efectele obligatorii ale ofertei.