Încheierea Contractelor Civile

CAPITULUL 1

OFERTA DE A CONTRACTA

Prin încheierea contractului se întelege realizarea acordului de vointa a partilor contractante asupra clauzelor contractuale. Acest acord se realizeaza prin întâlnirea concordanta a ofertei de a contracta cu acceptarea acesteia.

Tratativele legate de încheierea contractului încep cu o propunere de a contracta, facuta de catre o persoana. Aceasta propunere poarta denumirea de oferta sau policitatiune. Ea reprezinta prima manifestare de vointa, deci primul pas pt formarea acordului de vointa.

Consimtamântul, ca hotarâre a partilor contractante de a se obliga juridiceste, va fi analizat sub urmatoarele aspecte: daca provine de la o persoana cu discernamânt; daca este exprimat cu intentia de a produce efecte juridice; daca este exteriorizat în formele prevazute de lege; daca nu este alterat de vreun viciu de consimtamânt.

Obiectul va fi analizat, atât sub aspectul îndeplinirii cerintelor generale, cât si a celor speciale cerute pt diferite contracte. Astfel, sub aspectul cerintelor generale, va fi analizat daca obiectul: exista, este în circuitul civil, este determinat sau determinabil, este posibil, este licit si moral.

Atragem atentia ca uneori, în special în cazul contractelor comerciale internationale, dar uneori si al celor interne, oferta de a contracta este precedata de reclama, publicitate, discutii, negocieri etc, toate acestea avînd a se concretiza pîna la urma într-o oferta valabila din punct de vedere juridic.

Mecanismul întîlnirii ofertei cu acceptarea ei este foarte complex si de nenumarate ori acesta este precedat de negocieri.

Negocierea este de fapt invitatia lansata de una din parti de a trata continutul unui eventual contract. Aceasta invitatie se deosebeste de oferta ferma. Negocierea poate fi urmata sau concretizata într-un „acord de principiu", „scrisoare de intentie" sau „protocol de acord", practicate mai ales în comertul international.

Din punct de vedere juridic, exista în aceasta privinta doua principii contradictorii. Pe de o parte, libertatea partilor de a desfiinta acordul probabil fara a fi antrenata responsabilitatea celui care a renuntat.Aceasta posibilitate de renuntare la negociere se întemeiaza pe principiul libertatii contractuale.

Pe de alta parte, exista obligatia ce revine partilor de a se manifesta cu buna credinta în cadrul negocierii si de a respecta „angajamentele de principiu". în cadrul acestor relatii, trebuie sa se acorde un termen de reflexie rezonabil de respectare a secretului informatiilor.

Cu toate acestea, în masura în care una din parti dovedeste rea-credinta în nerespectarea negocierii prealabile, ea va ras¬punde pe temei delictual si va repara prejudiciul cauzat parte¬nerului, paguba reprezentînd echivalentul cheltuielilor facute cu organizarea negocierii si cu eventualele studii prealabile efectuate.

Facem aceasta precizare deoarece nu încape nici o îndoiala ca, daca s-ar pune o problema de raspundere în aceasta faza precontractuala pt ruperea tratativelor sau pt reclama ce induce în eroare partenerul etc, aceasta nu poate fi decît o raspundere delictuala.

Oferta poate fi facuta în scris, verbal sau chiar în mod tacit. Desigur ca simpla tacere nu poate sa aiba o semnificatie juridica deosebita. Atunci însa cînd, date fiind împrejurarile în care se produce, din tacere se desprinde cu precizie o anumita atitudine ce poate avea efecte juridice, ea va trebui sa fie avuta în vedere. în realitate, ceea ce intereseaza este tocmai aceasta atitudine în care se exprima vointa juridica. Astfel, de exemplu, simpla stationare a unui taximetru la locul de parcare rezervat reprezinta o oferta de a încheia un contract de transport.

De asemenea, se poate considera oferta de prelungire a unui contract de închiriere, exprimata tacit, împrejurarea ca, desi contractul a expirat, chiriasul continua a folosi lucrul închiriat si a plati chirie - asa-numita "tacita reconductiune " (tacita reînchiriere) reglementata de art. 1437 C. civ.

Rezulta ca, în principiu, nici o conditie speciala de forma nu se cere pt valabilitatea ofertei.

Oferta poate fi adresata unei persoane determinate, dar, la fel de bine, ea poate fi adresata unor persoane nedeterminate - o oferta adresata publicului; de exemplu, expunerea marfurilor în vitrine, standuri etc. cu indicarea pretului lor de vînzare.

În sfirsit, oferta poate fi facuta cu termen sau fara termen, în sensul ca se precizeaza sau nu termenul în care trebuie sa se realizeze acceptarea ei de catre destinatar. Dupa cum a fost sau nu prevazut în termen, vor diferi efectele obligatorii ale ofertei.

Conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca oferta.

Fiind o latura a consimtamîntului, oferta trebuie sa întruneasca conditiile generale ale acestuia ; bineînteles ca aceste conditii vor trebui sa fie adaptate la specificul ofertei, care reprezinta numai începutul în formarea desavîrsita a consimtamîntului.

Oferta trebuie sa fie o manifestare de vointa reala, serioasa, constienta, neviciata si cu intentia de a angaja din punct de vedere juridic. O oferta facuta jocandi causa sau din simpla curtoazie, fara intentia de angajament juridic, nu poate sa duca la formarea unui contract.

Oferta trebuie sa fie ferma, exprimînd o propunere neîndoielnica pt un angajament juridic, care, prin acceptare, sa poata realiza încheierea contractului. Nu este ferma, de exemplu, oferta de vînzare a unui lucru, prin care ofertantul si-ar rezerva dreptul de a modifica pretul propus.

Oferta tre sa fie neechivoca. Simpla expunere a unei marfi în vitrina, fara indicarea pretului, nu poate fi considerata, neaparat, ca fiind o oferta de vînzare, de îndata ce expunerea ar fi putut sa fie facuta ca model sau îo alte scopuri.

Oferta trebuie sa fie precisa si completa, cuprinzînd toate elem ce pot fi luate în considerare pt încheierea contractului; caracterul complet si precis face posibil ca simpla sa acceptare sa realizeze perfectarea contractului.