Instituția reprezentării în dreptul civil al Republicii Moldova

Activitatea omului este atît de vastă încît tot ceea cel îl înconjoară , în afară de pamînt şi alte resurse naturale, reprezintă creaţii ale sale.Existenţa acestei stări este inimaginabilă fără o reglementare juridică,deoarece majoritatea acţiunilor întreprinse de om sunt realizate prin acte juridice.

Subiecţii de drept de regulă încheie personal acte juridice,şi astfel trebuie sa fie prezenţi la semnarea sau executarea acestui act ,însă în viaţa cotidiană sînt cazuri cînd subiectul raportului juridic nu poate fi prezent la săvîrşirea acestor acţiuni şi deci este nevoie de înlocuirea lui cu o alta persoană.

Deoarece intensitatea încheierii actelor juridice depinde de nivelul de dezvoltare a socităţii,progresul economic,cultural etc.,merită de specificat şi faptul importanţei acestui proces în cadrul Republicii Moldova, mai ales că la momentul actual ea tinde să se integreze în U.E. şi are ca obligaţie de a aduce legislaţia naţională la standadele europene şi internaţionale.

Instituţia reprezentării nu este altceva decît un procedeu de tehnică juridică prin care o persoană numită reprezentant,incheie acte juridice cu terţii în numele şi pe seama unei actului juridic asupra reprezentatului.

Temeiul reprezentării rezidă în posibilitatea substituirii unei persoane de către o altă persoană,substituirii pe care legea o impune (reprezentare legală) sau o ingăduie (reprezentarea convenţionanală şi judiciară) şi datorită căreia actul săvîrşit de o persoană îşi produce efectele direct în persoana şi patrimoniul altuia .

Scopul şi sarcinile cercetării reprezentării are ca obiect motivele,importanţa,domeniile de aplicare şi se poate explica de ce această instituţie de drept îndeplineşte un rol atît important.

Un motiv este şi faptul că ea constituie mijlocul tehnic cu ajutorul căruia persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu îşi exercită drepturile şi îşi asumă oblegaţiile încheiind acte juridice prin alte persoane,numite reprezentanţi legali (părinţi şi tutori).

Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare ,încheind diferite contracte,permitînd altor personae să încaseze salariul,onorariul,să primească sau să transmită diferite documente sau bunuri materiale.de instituţia reprezentării se face uz la reprezentarea intereselor în instanţa de judecată sau la arbitraj.

Totodată,reprezentarea convenţională uşurează schimburile economice între persoane aflate la mare distanţă unele de altele,îngăduie folosirea de către cei interesaţi a persoanelor cu pregătire de specialitate.Reprezentarea convenţională este cel mai des utilizată în sfera raporturile juridice patrimoniale.În materie comercială reprezentarea poate să existe şi fară legătura organică între mandat şi reprezentare deoarece reprezentarea este de natura şi nu de esenţa mandatului (mandatul poate fi şi fără reprezentare,mandatarul acţionează în nume propriu dar pe seama celuilalt,dar şi pe seama celuilat,precum şi reprezentarea poate fi în afara mandatului).Contractul de comision reprezintă un tip de mandat fără reprezentare.

Toate aceste aspecte sunt pe larg studiate atît de doctrina autohtonă,cît şi de cea straină,avînd la bază actele normative corespunzătoare,iar în cazul Republicii Moldova

sediul acestei materii îl constituie Codul Civil.Unde în cadrul titlului III ,capitolul V este direct reglementată instituţia reprezentării,pe cînd în legislaţia altor state ca de exemplu România,ea este mai dispersată aparţinînd mai multor acte normative.

În lucrărea dată vom avea ca sarcină cercetarea instituţiei reprezentării în cadrul Republicii Moldova şi efectuarea unei comparaţii cu doctrina altor state ,evaluînd specificul reprezentării autohtone .

Astfel nu numai vom analiza definiţii,clasificări, dar şi vom face cercetări sub aspect procedural în ceea ce priveşte subiecţii de drept,împuternicirile lor,condiţiile actului de reprezentare,încetarea lui.Pentru a evidenţia toate particularităţile a fost necesar de a structura teza în trei capitole.În primul este trată reprezentarea la nivel general,cuprinzînd definiţii date atît de legislaţie cît şi de doctrină,un scurt istoric,referire la subiect,efecte,condiţii.

În capitolul doi se analizează Reprezentarea legală,adică cea care este prevăzută de lege,şi se referă la presoana fizică,persoana juridică,etc.Capitolul trei cuprinde reprezentarea comercială,mandatul,procura.

Însă instiuţia reprezentării este atît de vastă încît tratarea ei nu poate fi cuprinsă într-o singură lucrare de acest gen,astfel fiind omise aşa proceduri ca de exemplu:analiza comparativă a mandatului şi contractului de commision,intermediere,etc.