Izvoarele obligației civile

I.NOTIUNEA DE IZVOR DE OBLIGATIE

Prin izvor de obligatie se intelege acel fapt juridic , care da nastere unui raport juridic obligational.

Izvoarele obligatiei genereaza, asadar, drepturi subiective-drepturi de creanta-si obligatii ce corespund acestor drepturi.Ele nu pot fi confundate cu izvoarele dreptului , ce reprezinta forma in care se exprima dreptul obiectiv, adica normele juridice de generala aplicatie, neparticularizate prin aplicarea lor concreta la anumite subiecte de drept.

Izvoarele obligatiei se caracterizeaza tocmai prin imprejurarea ca, facand aplicarea normelor juridice generale, stabilesc, intre subiecte determinate, raporturi juridice concrete de obligatie.In ,,Tratatul de drept roman”elaborate de C.Hamagiu , se arata ca , in sens larg, obligatia este:,,o legatura juridical, intre doua sau mai multe personae, in virtutea careia o parte numita debitor, se oblige fata de alta, numita creditor , la executarea unei prestatii pozitive sau negative, adica la un fapt sau la o absentiune”.

II.CLASIFICAREA IZVOARELOR DUPA CODUL CIVIL

Codul civil considera, fara un criteriu riguros stiintific, ca sunt izvoare de obligatie:contractul-definit la art.942 Cod civil ca un accord de vointa intre doua sau mai multe persoane in vederea constituirii, modificarii sau stingerii unui raport juridic; cvasicontractul-definit in Codul civil la art.986 ca un fapt licit si voluntar din care se naste o obligatiecatre o alta persoana sau obligatie reciproce intre parti, in acesta categorie codul nostru civil cuprinde:gestiunea de afaceri si plata lucrului nedatorat; delictul care este un fapt intentionat si illicit (998 Cod civil), cvasidelictul – un fapt illicit savarsit fara intentie, dar par prin imprudenta sau neglijenta(999Cc); si legea – acel izvor de obligatie care nu necesita interventia unui fapt juridic, obligatia luand nastere direct si nemijlocit din lege.

Criticile aduse clasificatiei izvoarelor obligatiei din actualul Cod civil au determinat o alta impartire a acestora.Se considera ca, toate izvoarele posibile de obligatie pot fi reduse la 2 categorii principale:actele juridice si faptele juridice, in intelesul restrans al acestei ultime notiuni.

Actul juridic implica o manifestare de vointa cu intentia de a produce anumite efecte juridice si anume, crearea, modificare, transmiterea sau stingerea unui drept.

In masura in care actul juridic da nastere unei obligatii civile, el apare ca un izvor de obligatie.In aceasta categorie se incadreaza: contractul, actul juridic unilateral, daca genereaza un angajament public.

Faptele juridice, in sensul restrans al notiunii, sunt acele fapte licite sau ilicite, savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, efecte care insa se produc in virtutea legii,independent de vointa celor care au savarsit faptele.