Limitari ale Dreptului de Proprietate Izvorate din Raporturile de Vecinatate

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Limitari ale Dreptului de Proprietate Izvorate din Raporturile de Vecinatate.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Camelia Munteanu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept Civil

Extras din document

A doua parte a definitiei legale, si anume faptul ca legiuitorul stabileste restrictiile si conditiile dreptului de proprietate „… în limitele legii”, ne precizeaza faptul ca exercitarea dreptului de proprietate trebuie sa se faca în limitele determinate de lege. În caz contrar exercitarea dreptului de proprietate nu va mai fi protejata, nu va mai exista drept, iar daca prin fapta sa proprietarul va acuza o paguba altuia va fi angajata responsabilitatea sa. Atunci când legea o cere, proprietarul nu mai are obligatia de a nu face o anumita exercitare a dreptului sau ci sa faca anumite acte pozitive.

Limitarile dreptului de proprietate nu se pot face decât prin lege si numai în interesul general, colectiv. Proprietatea implica si ideea de functie sociala, deci este firesc sa existe limitari ale ei.

Codul civil român prevede urmatoarele modalitati ale dreptului de proprietate: proprietatea anulabila este modalitatea juridica a dreptului de proprietate caracterizata printr-o incertitudine vremelnica în care se gaseste acest drept, când a fost transmis de la o persoana la alta printr-un act juridic anulabil; proprietatea rezolubila reprezinta incertitudinea vremelnica în care se gaseste dreptul de proprietate, atunci când transmiterea acestui drept de la o persoana la alta s-a facut sub „conditie rezolutorie”; proprietatea aparenta, asa cum ne sugereaza numele, reprezinta acea modalitate a dreptului de proprietate generata de disputa dintre doua persoane, dintre care una este adevaratul proprietar, iar cealalta exercita atributele proprietatii, fara vreun drept asupra lucrului în disputa; proprietatea comuna sau coproprietatea, este acea modalitate a dreptului de proprietate în care acest drept apartine concomitent la doua sau mai multe persoane, ce exercita împreuna posesia, folosinta si dispozitia, asupra aceluiasi lucru.

În principiu, exercitarea dreptului de proprietate este nelimitata. Proprietarul unui bun, pe lânga dreptul de a-l poseda, de a-l folosi, de a-i culege foloasele si de a dispune de el în mod exclusiv si absolut, dar cu precizarea: „în limitele legii”. Constitutia României prevede ca: „Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii si obiceiului, revin proprietarului”.

Îngradirile legale privesc acele prescriptii care rezulta din dispozitii legale, oricare ar fi ele. Asigurarea bunei vecinatati este reglementata constitutional, prin art. 41 alin. 6, ca obligatie ce revine titularilor dreptului de proprietate.

În acest context, raporturile de vecinatate creeaza anumite restrictii - cum sunt servitutile naturale si legale - precum si obligatia de toleranta dintre locatari, pâna la limita tulburarii normale produsa acestor aporturi. Pentru a atrage însa raspunderea civila este necesar ca tulburarea raporturilor de vecinatate sa fi produs pagube.

Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlaltor sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Prin aceasta dispozitie constitutionala legiuitorul a dorit sa acopere întreaga sfera a raporturilor de vecinatate, indiferent de izvorul lor.

Obligatiile reale de a face sau obligatiile propter rem sunt situate la limita dintre drepturile reale si drepturile de creanta. Ele pot rezulta din lege sau din vointa partilor si se transmit odata cu transmiterea bunului respectiv.

În art. 58 din Legea nr. 18/1991 se precizeaza ca detinatorii de terenuri învecinate au obligatia de a asigura protectia si ameliorarea solului, obligatia de a permite efectuarea lucrarilor de regularizare a scurgerii apelor pe versanti si de corectare a torentelor care servesc la apararea si conservarea lucrarilor de irigatie, îndiguiri, desecari, cai de comunicatie etc. Aceste lucrari nu pot fi executate de catre detinatorii de terenuri decât împreuna, ca urmare a starii de vecinatate si cu sprijinul acordat de stat ca expresie a interesului general de aparare a fonului funciar.

Fisiere in arhiva (1):

  • Limitari ale Dreptului de Proprietate Izvorate din Raporturile de Vecinatate.doc