Mijloace de Probă în Procesul Civil

Introducere

Procesul civil, fiind un mijloc de realizare a justiţiei în pricinile civile este activitatea desfăşurată de instanţa şi alţi subiecţi ce participă la înfăptuirea justiţiei venit în vederea realizării, stabilirii drepturilor şi intereselor civile. Nu putem închipui un proces civil în care să nu existe etapa dezbaterilor, o etapă în cadru căreia probele se ocupă un loc central, un rol primordial ce produc convingerea judecătorului în aplicarea şi pronunţarea hotărîrii corecte.

„Instanţa - cum scrie renumitul savant rus E.Vasikovskii – nu poate să creadă părţilor din cuvînt, ci trebuie aduse anumite dovezi”.

Nu este conceput constatarea existenţei unor drepturi dacă nu este posibil ca ele să fie dovedite.

De aceea dacă nu ar exista probe, nici partea din proces care invoca încălcarea dreptului său, nu ar putea face să se conteste dreptul respectiv, iar judecătorul, pentru aşi îndeplini sarcina de faptele care au dat naşterea drepturi pretinse.

Adevărul poate fi stabilit numai prin dovezi şi numai probele sînt mijloace care asigură realizarea dreptului, recunoaşterea conştirntă a necesiăii hotărîrilor judecătoreşti.

Probele au jucat un rol important în toate orînduirile sociale, valoarea lor fiind din păcate , apreciată uneori în funcţie de orînduirea socială, dîndu-le un caracter de clasă. Sarcina probei rvine celui care face o afirmaţie înaintea judecăţii, deoarece trebuie să o dovedească.

Importanţa deosebită o prezintă probele nu numai penru ştiinţa dreptului, ci acestea folosesc şi alte ştiinţe, în special celor care au ca obiect lucruri, faptele şi împrejurările trcute.

Numai prin intermediul probelor a mijlocelor de dovadă se poate ajunge la urmele lăsate de realitatea acestor fapte, lucruri, împrejurări, probe urmărind descoperirea şi reconstituirea trecutului, judecătorul ca şi istoricul, căutînd urme lăsate de fapte, lucruri şi fiinţe din trecut pentru a reconstitui trecutul şi a restabili adevărul în cauza cercetată.

Fiind de regulă un proces contencios, nu poate fi soluţionat numai în baza afirmaţiilor părţilor, judecătorul putînd să-şi formuleze convingerea numai pe probele administrate. Numai administrînd corect şi în totalitate probele judecătorul poate să cunoască raporturile reale dintre părţi, faptele care au generat conflictul dintre acestea, şi apoi, pe baza probelor administrate, să aplice corect legea la cazul cercetat.

Dintre toate probe în baza cărora se formulează hotărîrea, pentru elaborarea lucrării de faţă mi-am propus să abordez în principal problema înscrisurilor ca probe în procesul civil.

Fiind o probă preconstituită el este întocmit înaintea apariţiei litigiului, este mai exact, mai demn de crezare, decît memoria martorilor şi se păstrează, se conservă mai bine prin trecerea timpului.

Independent de modul de clasificare proba prin înscrisuri are o importanţă deosebită în sistemul probator fiind cea mai dorită în cadrul dezbaterilor pentru a produce o convingere fermă instanţei de judecată.

Înscrisurile sînt frecvent utilizate pentru dezlegarea raporturilor litigioase dintre părţi, pot fi definite ca declaraţii pe hîrtie.

Capitolul I. Consideraţiuni generale asupra probelor.

1.1. Noţiunea, importanţa şi clasificarea probelor.

Proces civil fiind , de regulă un proces contencios nu poate fi soluţionat numai pe baza afirmaţiilor părţilor, judecătorul putînd să-şi formuleze convingerea numai pe baza probelor administrate. Numai administrînd corect şi în totalitate probele, judecătorul poate să cunoască raporturile reale dintre părţi, faptele care au generat conflictul dintre acestea, şi apoi, pe baza probelor administrate, să aplice corect legea.

Realizarea justiţiei în statul de drept nu poate înfăptui fără un sistem probelor corespunzătoare, care să asigure aflarea adevărului în cauzele supuse judecăţii, sistem realizat prin ansamblul mijloacelor de dovadă. Probele constituie un factor important în sfera de distribuire a justiţiei, întrucît fără probele hotărîrea judecătorească este practic imposibilă.