Norma juridică

Norma juridica este un element constitutive al dreptului. Norma juridica reprezinta o regula de conduita, generala, impersonala si obligatorie, expresie a vointei de stat, ce poate fi indeplinita la nevoie prin forta de constrangere a statului.

Din aceasta definitie se pot desprinde trasaturile caracteristice ale normei juridice. a) este generala - prescrie o conduita tipica care se adreseaza tuturor persoanelor, unor grupuri sociale, si se aplica pe intregul teritoriu al tarii. b) este impersonala - nu se adreseaza unei persoane individuale (concrete) ci unui cerc nedeterminat, (norme ce privesc pe Presedintele Romaniei, Procurorul general, Presedintele Curtii Supreme de Justitie, etc) - norma are in vedere institutia nu persoana care ocupa functia respectiva c) este obligatorie - contine prevederi ce pot fi impuse subiectului prin diferite mijloace.Obligativitatea este asigurata, in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului.bligativitatea este asigurata, in caz de nevoie prin forta de constrangere a statului.

Scopul normei juridice e acela de a asigura convietuirea sociala in directia promovarii si consolidarii relatiilor sociale potrivit idealurilor si valorilor ce guverneaza societatea respectiva.

Norma juridica se distinge de actul juridic individual sau concret.Actul juridic se refera la conduita intr-o situatie data,a unei persoane fizice sau persoana juridica identificata si nominalizata (ex.hotararea judecatoreasca data pt solutionarea unei cauze)

Pentru a fi clara,norma juridica trebuie sa aiba acea structura logico-juridica din care sa rezulte la care imprejurari se refera,ce conduita se prevede din acele imprejurari si care sunt consecintele juridice ale nerespectarii conduitei prescrise.

Normele juridice au următoarele caracteristici:

- sunt prescriptive – stabilesc anumite obiective şi impun o anumită conduită, care

constă într-o acţiune sau inacţiune umană, destinată îndeplinirii obiectivului

stabilit;

- au o expresie valorică – optează în numele unor interese, aspiraţii, idealuri pentru o

anumită variantă comportamentală, instituind un model care reflectă exigenţele

societăţii la un anumit moment istoric;

- au caracter volitiv – exprimă şi oficializează voinţa socială într-un anumit stat;

- implică un raport intersubiectiv – exprimă trăsătura generală a dreptului de a avea

semnificaţie pentru viaţa socială, relaţiile dintre oameni, acţiunile externe ale

persoanelor;

- regula instituită prin norma juridică are un caracter general şi impersonal – se referă

la elemente comune tuturor situaţiilor dintr-o anumită categorie şi se aplică unui

număr de cazuri şi persoane;

- sunt tipice – se referă la ceea ce este caracteristic unei anumite situaţii, fără a

preciza diferenţele individuale;

- sunt obligatorii.

Conceptul de structura a normei juridice priveste un dublu sens:structura externa(tehnico-legislativa)si structura interna(logico-juridica)a normei de drept.

STRUCTURA EXTERNA

Principala forma de exprimare a normei juridice sunt actele normative.Acestea sunt grupate in parti,titluri,capitole,articole,paragrafe,puncte,alineate.

Elementul de baza al structurii externe e articolul,care contine,o norma juridica,sau,e posibil sa cuprinda 2 sau mai multe regului de conduita.

Norma juridica este cuprinsa,deci,intr-un act normativ:lege,decret,etc.elaborat dupa o metodologie speciala.

STRUCTURA INTERNA

Releva elemente de logica care compun norma juridica si e sinonima notiunii de strucura logico-juridica formata din:ipoteza,dispozitie si sanctiune.

Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileste împrejurarile în care se va aplica regula de conduita.

În functie de gradul de determinare a acestor situatii, ipoteza poate fi determinata – împrejurarile sunt explicit si precis prevazute – si nedeterminata – împrejurarile urmeaza a fi apreciate si stabilite la situatiile concrete, de catre autoritatea publica competenta sa aplice norma juridica.In cazul ipotezelor nedeterminate, pe cale de interpretare, interpretul trebuie sa se afle tot timpul in limitele legii, sa se aplice legea in spiritul acesteia.

In unele norme juridice ipoteza nu este descrisa in mod direct, ci se subintelege.Acestea se intalnesc in dreptul penal, in cazul in care dispozitiile privind abtinerea de la savarsirea unei anumite activitati au un caracter atat de general incat nu este necesara nici o alta precizare referitoare la continutul abtinerii.Drept exemplu este cazul infractiunii de omor. Se prevede ca numai cel care ucide se pedepseste in limitele prevazute de lege, subintelegandu-se ca interdictia de a ucide are un caracter general.

Dupa modul de formulare, ipoteza poate fi enuntiativa - împrejurarile au caracter de exemplificare – sau limitativa – împrejurarile sunt enumerate precis si nu pot fi extinse la alte situatii asemanatoare. Dupa cum ipoteza normei prescrie una sau mai multe împrejurari în care regula de conduita va trebui sau va putea fi urmata, ipotezele se disting în simple si complexe.

Dispozitia este acea parte a structurii logico-juridice care stabileste însasi regula de conduita, cu alte cuvinte, actiunea sau inactiunea pe care subiectele carora norma li se adreseaza trebuie (sau pot) sa o realizeze, astfel dobândind drepturi si (sau) obligatii. Este elementul esential al normei juridice, fara de care un text de lege nu constituie – de sine statator – o norma juridica.